Dacian Ciolos marchează momentul ZERO pentru sistemul de educaţie!

02 Noiembrie 2016

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) a lansat în dezbatere publică standardele specifice privind evaluarea externă a calităţii academice pentru programele de studii universitare.

Învățământul superior și cercetarea pot şi trebuie să fie motoarele dezvoltării economice și ale inovării, cu standarde ridicate de calitate şi integritate!

Dacă nu mai dorim diplome fără valoare, lucrări plagiate, personal didactic slab pregătit – trebuie să creştem standardele etice, morale şi academice.

Avem nevoie de un moment ZERO în care să evaluăm, clasificăm şi finanţăm universităţile în funcţie de performanţe. Iar banii să meargă în calitatea programelor şi nu în tiparnițele de diplome fără acoperire!
Investiţiile în învăţământul superior trebuie să înceteze să mai fie bani tocaţi pentru anumite găşti, ci să mearga în beneficiul studenţilor şi al cercetării înalte. Este timpul ca anumite universităţi să nu mai fie feude personale ale unora care rulează banii sau titlurile academice între ei!

Am speranţa că noile standarde pentru învăţământul superior nu vor fi doar o înşiruire de restricţii, un număr de publicaţii sau brevete. Noile standarde trebuie gândite în funcţie de nevoile reale ale societăţii, ale pieţei muncii şi de interesele studenţilor. Dacă se va reuşi impunerea unor noi standarde, ele trebuie să fie respectate, trebuie să permită intrarea şi rămânerea în sistem a tinerilor specialişti pe criterii de performanţă academică, nu pe favoritisme sau nepotisme. Momentul ZERO pentru învăţământul românesc nu înseamnă să ştergem tot ce s-a făcut bine până acum, ci să facem mai mult bine pe viitor în beneficiul societăţii, să stârpim practicile lipsite de etică, morală şi corectitudine.

Plagiatul este un MALPRAXIS academic. Este nevoie de un “DNA” al calității Universităţilor!

12 Mai 2016

Dacă până în acest moment a fost practic imposibilă retragerea unui titlu de doctorat, chiar dacă existau verdicte clare de plagiat din partea Comisiilor de Etică din Universităţi sau a altor organisme de control din subordinea Ministerului Educaţiei, de acum încolo doar Universităţile pot face LEGEA ! Şi anume, şcolile doctorale vor trebui să stabilească cine a plagiat şi să decidă dacă retrag sau nu titlul de doctor. Adică, să se autosancţioneze!

Înt-o ţară normală acest lucru ar fi fost unul absolut normal. În România însă, având în vedere că instituţiile din subordinea ministerului, responsabile de calitate şi etică, sunt blocate şi politizate, iar legislaţia este una ambiguă, este greu de crezut că universitățile îşi vor putea asuma corect și etic acest drept la autonomie totală.

Luând în considerare faptul că Senatul a fost cameră decizională pe proiectul care conferă această putere universităților, mai sunt două opţiuni prin care se poate remedia această problemă:

1. Preşedinţia poate returna acest proiect de lege spre reexaminare Parlamentului;

2. Guvernul trebuie să emită o nouă Ordonanţă de Urgenţă prin care să întărească procesul de EVALUARE a calităţii în învăţământul superior, să coreleze prevederile din Codul Studiilor Doctorale şi să rezolve problemele din ARACIS şi CNATDCU.

PNL solicită rezolvarea problemelor cu care se confruntă principala instituţie care are drept obiectiv creşterea calităţii în învăţământul superior – ARACIS. Această instituţie trebuie profesionalizată, să i se acorde atribuţii clare şi reale în evaluarea Şcolilor Doctorale, să beneficieze de autonomie deplină, să fie depolitizată şi să i se rezolve problemele privind conducerea interimară.

Plagiatul şi lipsa unor criterii clare privind calitatea sistemului universitar pot face din Şcolile Doctorale fabrici de Diplome. Plagiatul este un MALPRAXIS academic. Este nevoie de un “DNA” al calității Universităţilor!

În România există zeci de universităţi şi mii de profesori şi doctoranzi care fac performanţă. Din respect pentru aceştia nu putem tolera ca o parte din universităţi să facă rabat de la calitate si etica universitară. NU putem lăsa universităţilor dreptul exclusiv de a emite şi retrage titluri de doctorat fără a avea o instituţie puternică care să fie în stare să verifice calitatea lucrărilor.

Legea nu trebuie să acopere eventualele fraude, ci să reglementeze în spiritul Statului de Drept şi al corectitudinii.

Statul trebuie să-şi întărească mecanismele prin care se acordă şi se retrag titlurile de doctorat, concomitent cu întărirea mecanismelor de verificare şi asigurare a calităţii programelor de studii.