Adoptarea la Camera Deputaților - camera decizionala – a proiectului privind parteneriatul stat-biserica in domeniul asistentei sociale este un pas concret pentru reforma sistemului de asistenta.

Prin implicarea Bisericii, se ofera o solutie complementara de suport social, in conditiile in care este cunoscut deficitul de resurse la bugetul de stat, mai ales pe fondul crizei economice.

Aceasta lege dovedeste ca exista solutii alternative de ajutor pentru cazurile sociale, daca exista vointa politica. PDL actioneaza astfel direct pentru realizarea punctului 5, din capitolul 9 al programului de guvernare - „Familia, protecţia copilului si egalitatea de sanse” prin care se asuma: „revizuirea conceptiei programelor de asistenta sociala prin orientarea acestora in functie de nivelul veniturilor realizate pe familie (…) astfel incat acestea sa reprezinte o forma complementara de protectie sociala”.

Prin acest proiect, PDL raspunde direct, dezbaterii despre reforma sistemului de asistenta oferind o solutie de dreapta, derivand firesc din doctrina sa crestina, prin implicarea autoritatilor locale si a Bisericii.

Viziunea de stanga - care judeca sistemul de asistenta sociala concentrandu-se pe cresterea resurselor financiare si amplificarea dependentei de stat – nu solutioneaza si nici nu previne problemele sociale. Implicarea comunitatii locale si a Bisericii nu numai ca garanteaza o mai corecta orientare a resurselor, evitand cazurile de asistati cu masini de lux, dar sustine si componenta de tratament pe termen lung si preventie, prin indrumarea spirituala pe care o acorda Biserica.

Legea instituie urmatoarele reglementari:

1. Finantarea urmatoarelor activitaţi aflate in sfera asistentei sociale, initiate de culte, de asociatiile si fundatiile infiintate de acestea,  precum si de asociatiile ecumenice:
-servicii sociale;
-actiuni caritabile;
-formarea si instruirea corpurilor de voluntari;
-activitati de educatie si formare inclusiv in domeniul ingrijirii persoanelor dependente, al medierii, etc.

2. Obiectivul principal al legii este de a facilita implicarea Bisericii, alaturi de autoritatile locale si de comunitate in desfasurarea unor activitati din sfera asistentei sociale.
-Biserica are un rol esential in coagularea comunitatii in jurul unor prioritati sociale, mai ales in aceasta perioada de criza economică. Biserica poate stimula voluntariatul care trebuie sa devina o forma esentiala de implicare a comunitatii.

3. Principiile care stau la baza finantarii activitatilor sunt: libera concurenta, eficacitatea utilizarii fondurilor publice, transparenta, tratamentul egal, cofinantarea - de minimum 20% din partea solicitantilor - implicarea comunitatii. Se va asigura participarea tuturor cultelor si asociaţiilor si fundatiilor.

4. Sunt vizate urmatoarele categorii de persoane:
-copii aflati in dificultate;
-persoane adulte cu dizabilitati;
-persoane varstnice lipsite de venituri, fara sustinatori legali, bolnavi sau greu deplasabile, ori cu dizabilitaţi, care nu se pot intretine singure;
-persoanelor care au avut de suferit de pe urma calamitatilor naturale;
-familii sarace care, din cauza resurselor financiare si materiale reduse, nu pot asigura o ingrijire si o educatie corespunzatoare copiilor, nu au acces la servicii de asistenta medicala si nu sunt cuprinse in sistemul de protectie sociala al statului.

5. Potrivit calitatii lor de furnizori de servicii sociale, prevazută de lege, cultele pot organiza si acorda servicii sociale, dupa cum urmeaza:
-direct, prin structurile proprii unitatilor de cult, respectiv departamente, compartimente, etc.;
-prin asociaţiile si fundatiile infiintate in acest scop.

6. Autoritatile administratiilor locale vor deveni parteneri la proiecte prin punerea la dispozitie a terenurilor, cladirilor si a unor sume de bani necesare derularii actiunilor finantate.

Codul Muncii nu trebuie privit ca o infrangere sau o posibila victorie politica.

Din pacate, USL impreuna cu liderii sindicali cred ca daca trece Codul Muncii prin Parlament atunci vor pierde politic. Si mai cred ca daca vor reusi sa il opreasca, vor avea de castigat.

Ceea ce se pierde in toata aceasta dezbatere exclusiv politica este esenta: Codul Muncii este o solutie pentru reasezarea si flexibilizarea pietei muncii pe criterii de performanta, fiind astfel cea mai importanta solutie pentru a crea noi locuri de munca si pentru redresarea economica. Cand ii aud pe liderii de sindicat vorbind  despre sclavagism, ma gandesc ca „gura pacatosului adevar graieste”: sclavagismul despre care vorbesc ei este posibil in actuala varianta a Codului Muncii care nu face nimic concret pentru oamenii care lucreaza la negru, fara drepturile pe care le are orice alt contribuitor.

Codul Muncii trebuia schimbat. Este un adevar pe care orice om politic responsabil il poate admite. Trebuie schimbat de mai bine de 7-8 ani, dar guvernele in succesiune au preferat sa bata palma cu liderii de sindicat, decat sa ia taurul de coarne si sa reformeze sistemul. Guvernului Boc i se pot reprosa multe, dar nu i se poate reprosa faptul ca nu a avut curajul si responsabilitatea de a schimba ceea ce trebuie schimbat.

Marea problema pe care o vad eu nu este ca Executivul nu i-a ascultat pe sindicalisti si nu a dezbatut Codul. Dimpotriva, au fost luni de zile in care premierul a intervenit de nenumarate ori pentru a-i indupleca pe sindicalisti sa revina la masa dialogului. Si dacă cineva isi mai aduce aminte, Presedintele a spus pe buna dreptate ca a negocia nu inseamna a tergiversa la nesfarsit un subiect.

Ce se intampla de fapt? Se incearca tocmai evitarea discutiei pe fond. Opozitia si liderii de sindicat vor sa aduca toata dezbaterea pe teren politic. Pentru ca daca am lua in discutie proiectul noului Cod al Muncii, vom descoperi cum articole din legislatia europeana se regasesc complet sau vom vedea prevederi care stimuleaza piata muncii.

Tot acest spectacol are insa o singura miza: distragerea atentiei de la dezbaterea pe fond si stimularea pe cat posibil a tensiunilor sociale pe valul carora sa se urce liderii opozitiei. Ca nu degeaba PSD sustine de mama focului un proiect care sa blocheze obligativitatea de a face publice declaratiile de avere ale liderilor de sindicat. Si nu pot sa nu ma intreb dacă nu cumva amenintările cu proteste in strada si pietre aruncate in Guvern sunt reactia la solicitarile societatii civile de transparentizare a averilor liderilor de sindicat.

Din punctul meu de vedere, societatea civila are dreptate: cei care activeaza in spatiul public si reprezinta interesele unor oameni au obligatia de a isi afisa in mod transparent declaraţiile de avere si interese. Fie ca sunt ei oameni politici sau lideri de sindicat.

In discutia despre o modificare la conducerea Guvernului se speculează mediatic, mult si interesat, pentru a crea imaginea de confuzie in partid. PDL va actiona cu calm si intelepciune si va lua o decizie rapid, pentru ca acum este nevoie si de o calibrare a motorului reformelor si in acelasi timp si de o proiectie clara asupra perspectivelor electorale pentru 2012.
 
Nu este nicio noutate faptul ca exista nevoia ca bateriile guvernului sa fie reincarcate cu incredere, tocmai pentru a fi accelerata punerea in practica a reformelor. In aceeasi masura insa, PDL are forta de a ramane motorul reformelor si a impinge masurile economice catre momentul unde isi vor arata clar, efectul pozitiv, in viata de zi cu zi a romanilor.
 
Congresul UDMR este o borna pentru evolutia Coalitiei, dar si pentru raportarea la Opozitie, iar acest congres a aratat doua lucruri importante:
1.      PDL are un parteneriat functional cu UDMR, iar obiectivul prioritar este preschimbarea masurilor tehnice de reforma, in incredere electorala.
2.      PSD si PNL se miscă din inertie si nu stiu sa actioneze altfel decat pana acum: atacuri politicianiste, goale de continut si nicio solutie alternativa pentru redresare economica.
 
Toate bataliile politice se castiga cu pasi treptati, iar pasul de etapa este Codul Muncii, un proiect de dreapta curajos, care prin importanta si efectele pozitive asupra economiei, poate fi privit ca fiind egal cu Cota Unica.  

Primul pas deci: o comunicare publica si o actiune politica clara pe Codul Muncii. Mai ales ca, dezbaterea pe Codul Muncii a scos la iveala si incapacitatea PSD-PNL de a oferi solutii moderne de stanga, dar si intentia liderilor de sindicat de a utiliza dezbaterea pe Cod ca prilej de razbunare pentru transparentizarea propriilor declaratii de avere.

Insistenta cu care liderul PSD se agata de ideea crizei economice si a blocajului pe care Romania il depaseste acum treptat, dovedesc o data in plus, ca Victor Ponta este incapabil de altceva decat sa incerce sa creeze temeri sociale pe care sa le exploateze electoral. Orice pas inainte pe care il face Romania spre stabilizare economica, dupa o confruntare dificila cu efectele crizei, reprezinta o amenintare majora pentru liderul PSD, a carui gandire politica se reduce la “Jos Basescu si PDL!”.
 
Declaratiile lui Victor Ponta sunt o mostra de lipsa de bun simt, in conditiile in care, pe tot parcursul anului trecut, liderul PSD nu a facut decat sa stea lipit de scaunele de la talkshow-uri, iar PSD sa blocheze din Parlament orice efort si orice solutie de redresare.

Acum, Victor Ponta plange la capatul unui stat dovedit nefunctional de criza economica, un stat creat de Iliescu si bazat pe nemunca, pe lipsa de performanta si pe subventii electorale care au ros bugetul si au sufocat mediul privat.
 
Meritul major al PDL este ca a avut curajul si vointa politica sa vina permanent cu masuri de reforma si regandire a functionalitatii sistemelor statului – de la Munca si Sanatate, la Educatie si aparat bugetar – pentru a grabi depasirea unui moment extrem de dificil pentru romani.
 
In timpul asta, PSD si liderul sau au actionat doar pentru a prelungi pe cat posibil, o situatie dificila economic si social, dar din care ei aveau castiguri electorale.

Toate actiunile liderului PSD, in contextul dezbaterii despre depasirea crizei si reforma statului, dovedesc ca fara sa mosteneasca inteligenta lui Nastase, Ponta i-a mostenit din plin, aroganta si minciunile.

Vineri seara am luat parte la petrecerea de Valentine’s Day, organizata de tinerii democrat liberali, în club Kapital din Sibiu.

Particip in fiecare an cu drag la acest eveniment dedicat Zilei Indragostitilor.  Acesta este un bun prilej de a fi alaturi de tineri - ei stiu sa se bucure cu entuziasm de aceasta sarbatoare,  dar si o ocazie de a petrece intr-un mod placut, cateva ore, alaturi de colegii mei de partid.

Le-am urat tinerilor prezenti la eveniment sa se iubesca mult, sa constuiasca relatii durabile, bazate pe incredere si respect, pentru ca numai impreuna, cu dragoste si intelegere, pot face fata provocarilor vietii.

Valentine’s Day, Dragobetele, Ziua Femeii sunt sarbatori care, indiferent de originea lor, reprezinta un pretext de a ne arata o data in plus afectiunea si iubirea fata de persoana draga, de a pretui momentele petrecute alaturi de ea si de a ne aminti sa dam mereu vietii un sens nou si frumos, prin zambet.
Mai jos sunt cateva poze de la eveniment.

PDL trebuie sa ia o decizie in cazul Pasat prin care sa dea un semnal clar electoratului de dreapta ca se delimiteaza de practicile cu care s-a identificat ani de zile, PSD si stanga. Votul de saptamana trecuta din cazul Pasat risca sa para pentru electoratul de dreapta un tip de gest politic profund criticabil, de gen Matusa Tamara, pentru care era criticat PSD.
 
In plus, votul din Parlament din cazul Pasat a fost o eroare politica care erodeaza increderea pe care PDL a castigat-o stabilizand economia si asumandu-si reforme curajoase. PDL risca, sa dea pe pere, prin votul contra Justitiei din Parlament, ce castigă pe mere susținand reformele.

Impresia ca PDL este parte a scutului parlamentar impotriva Justitiei afecteaza partidul total si ar fi nevoie ca toate vocile din partid, indiferent de vechime, sa semnalizeze electoratului de dreapta ca PDL va solutiona aceasta problema. Altfel, cu o ghiulea legata de picior, PDL sta sub apa, in timp ce domnul Ponta - pupilul nepotului Matusii Tamara - tine lectii de moralitate si anticoruptie la tv.
 
Demisia din partid in cazul Pasat este necesara ca si o masura care sa transparentizeze votul din Parlament astfel ca oamenii sa stie exact cine voteaza impotriva Justitiei, pentru ca fiecare parlamentar sa fie responsabilizat direct, nu ca acum cand “urma scapa turma” si toată lumea este vinovata.

Votul din Parlament pe cazul Pasat reflecta cred o problema de mentalitate a clasei politice, care revine periodic si care deja nu mai are identitate de partid. Nu vreau sa comentez aici declaratiile oamenilor „preacurati” din PSD sau din PNL, cum refuz sa critic (din nou) o conduita a unor oameni chiar din coalitia de guvernare.
 
Cred ca problema de fond, nu este de partid, si deci nu este la PSD sau PDL, la formatiunile de la Putere sau din Opozitie. Problema de fond cred ca este sudarea, batatorirea in felul de-a fi a oamenilor politici, in acest ciclu politic de 20 de ani, a unui tip de mentalitate a intangibilitatii si a puterii de a pune in discutie orice chestiune. Si cred ca cel mai bine se vede acest lucru si in discutiile parlamentare despre un subiect obiectiv, cum este o solicitare a Justitiei: in Parlament chestiunile obiective se dilueaza pana nu mai exista simplu -  alb sau negru -  ci apar nuante care ametesc discutia pana cand nimeni nu mai intelege nimic.

Exact ca in mlastina unde urmele se absorb si dispar.  De fapt singurul lucru care se intelege si care ramane clar dupa momentele din Parlament ca cel de azi este dezamagirea tot mai mare a romanilor fata de Parlament ca institutie care ar trebui sa le reprezinte interesele.
 
Si poate nu exista nicio institutie care sa reprezinte mai bine si mai clar mentalitatea metehnelor batatorite in timp, ale clasei politice, decat Parlamentul. Si poate tocmai de aceea o reforma a clasei politice ar trebui sa inceapa cu o reforma a Parlamentului.

Pana atunci, primul pas insa este ca Parlamentul sa fie extras pe cat posibil din circuitul Justitiei, fie ca este vorba despre modificarea legii raspunderii ministeriale sau pana la asigurarea unei modalitati de vot transparente.

Declaratiile lui Victor Ponta despre depolitizarea TVR nu pot fi tratate cu seriozitate, in conditiile in care PSD s-a opus permanent propunerilor de depolitizare a televiziunii publice, iar proiectul initiat de mine pentru depolitizarea SRTV si SRR a fost macelarit in Parlament de partidul domnului Ponta. Daca pe presedintele PSD il lasa memoria, ii amintesc ca prin votul din plenul Senatului din iunie, anul trecut, PSD a pus capac oricarei incercari de schimbare a legii, TVR ramanand sa functioneze tot dupa legea veche.
 
Demersul lui Victor Ponta cerand depolitizarea TVR este pur si simplu o contradictie in termeni, un oximoron. In mandatul lui Alexandru Sassu pus de PSD la conducerea TVR, pe langa problemele grave de management si pierderile de milioane de euro, televiziunea publica a parcurs un proces dramatic de politizare, devenind in campania prezidentiala din 2009, un fel de vuvuzela in galeria mediatica a dlui Geoana. 
 
Depolitizarea institutiilor publice de media, mai mult decat simpla discutie despre componenta CA-urilor implica, mai ales dupa discutiile de anul trecut din Parlament, o schimbare de mentalitate din partea politicului si acceptarea faptului ca neutralitatea TVR contribuie la o dezbatere publica decenta: riguroasa si echilibrata. Acestea sunt elementele esenţiale care lipsesc tot mai mult din conduita media, in condiţiile in care demersurile jurnalistice partizane, banalizate deja în emisiunile la care dl Ponta şi colegii săi din PSD si PNL sunt invitati, afecteaza direct dreptul la o informare corecta al publicului.
 
Din acest punct de vedere este foarte probabil ca presedintele PSD sa fi lansat fumigena depolitizarii TVR pentru a distrage atentia de la cantarile mediatice de care beneficiaza proaspat infiintata Uniune PSD-PNL.
 
Il anunt pe aceasta cale pe Victor Ponta ca va avea posibilitatea sa-si demonstreze buna credinta a afirmatiilor sale, sustinand proiectul de reformare a celor doua institutii publice de presa pe care îl voi depune din nou, in Parlament.

Din punctul meu de vedere, in afara faptului ca publicul pierde enorm prin politizarea excesiva a presei, in final toti actorii politici ajung, la un moment, sa plateasca faptul ca au permis presei sa deprinda obiceiul presiunii mediatice partizane.

La sfarsitul saptamanii trecute am fost invitata de doamna directoare si doamnele educatoare la gradinita nr. 41 din cartierul sibian Gusterita. Aceasta este una dintre gradinitele pentru care am reusit sa atrag fonduri in 2010, iar rezultatele nu au intarziat sa apara. M-am bucurat sa vad imbunatatirile aduse pentru confortul si sanatatea copiilor.

Cei mici erau incantati de noile conditii din gradinita lor. Au tinut sa-mi spuna cateva cantece si poezii. Impreuna cu ei am modelat omuleti de zapada din hartie creponata. A fost o atmosfera de veselie si voie buna incununata de caderea fulgilor de nea. Ora petrecuta cu ei mi-a dat energie pentru intreaga zi. E minunat sa vezi ca pentru a aduce bucurie copiilor, dar si oamenilor, in general, trebuie sa te implici. Cu lucrurile mici poti sa faci fapte mari.
De asemenea am fost sa o vad si pe prietena mea, Denisa Schromm, fetita aflata in plasament maternal. O sprijin si sunt alaturi de ea in momentele importante din viata ei. Pentru ca nu am reusit sa ajung in preajma Craciunului, fiind ocupata cu activitatea in Parlament, am fost la ea la sfarsitul saptamanii trecute. Am obtinut promisiunea de la Denisa ca, data viitoare, cand ne vom revedea, imi va povesti ceea ce a citit din cartea primita si ca va face exercitii suplimentare la matematica. I-am spus cat de important este sa invete bine la scoala, pentru ca de munca depusa in acesti ani depinde viitorul ei.

Intentionez sa dedic in continuare mult timp din activitatea mea din colegiu proiectelor publice sau personale legate de educatie. Pe de o parte fiindca nu cred ca exista o mai buna utilizare a fondurilor publice decat investitia in educatie, iar pe de alta parte fiindca vad ca lucrurile se misca. Si nu doar la gradinita 41, ci si la alte gradinite, scoli si licee din Sibiu de care m-am ocupat: scolile nr. 8, 17, 20, 23 si 24, Liceul de Arta si Colegiul Terezianum, gradinitele nr.2, 7, 15, 19, 29 si 36. Toate acestea au avut parte in 2010 de fonduri pentru renovari si imbunatatiri – in total peste 4 miliarde de lei vechi, bani a caror venire i-a bucurat pe copii, pe parinti si pe profesori. Investitiile se vad si erau necesare.

Si inca o veste buna pentru proiectele in care m-am implicat: a fost obtinuta aprobarea pentru constructia a 3 gradinite noi in Sibiu (in cartierele Resita, Broscarie din Vasile Aaron si P-ta Cluj din Terezian), iar lucrarile vor incepe in acest an.

Mai jos aveti cateva dintre pozele facute la gradinita 41 si la vizita facuta Denisei.

In locul solutiilor reale de care are nevoie Romania, PSD si PNL s-au specializat in sabotaje politice si mobilizarea agitatorilor care sa huiduie in direct, la tv. Din pacate, cu astfel de manifestări PSD si PNL nu fac decât sa arate ca sunt gata sa intoarca Romania in momentul manipularilor anilor 90.

PSD si PNL nu au nicio propunere alternativa pentru reforma statului si pentru calea pe care sa o urmeze Romania pentru a se reface dupa criza economica, in conditiile in care problema majora a tarii este ca nu poate continua cu modelul de stat asistențial-nefunctional de dinaintea crizei. In aceasta dezbatere, PDL si presedintele Traian Basescu si-au prezentat solutiile, in timp ce PSD si PNL au fost preocupate doar de impartirea functiilor in alegerile de peste 2 ani si mai nou, de agitatii de strada. 

Discutia despre renuntarea PNL la cota unica este semnalul clar ca Alianta PSD-PNL va creste taxele pe mediul privat pentru ajutoare sociale cu impact electoral. Alianta PSD-PNL va lua din nou banii din buzunarul celor care lucrează în mediul privat pentru a finanţa revenirea la un stat asistential. Asta arata ca PSD si PNL nu au inteles nimic din problemele economice grave din 2 ani de criza economica - se va da din nou drumul la robinetul pensionarilor pe caz de boala, al  angajarilor nejustificate in sectorul bugetar, si al politicilor sociale fara acoperire bugetara, dar de impact electoral.

Este adevarat ca reformele pe care le propune PDL au costuri, dar sunt singura soluţie pentru stabilizarea economica postcriza, iar asta este conditia esentiala pentru revenirea treptata a nivelului de trai. Sloganele populiste ale PSD-PNL si agitatiile de strada, nu creaza decat instabilitate, riscand pierderea minimului echilibru pe care romanii l-au castigat dupa doi ani de lupta cu efectele crizei economice.