Nu e nicio surpriza faptul ca PSD si PNL merg inainte cu tema suspendarii presedintelui.

Suprinzator ar fi fost sa se opreasca. Insa la USL asa ceva e imposibil. La fel ca o persoana cu probleme de bautura care nu se poate opri dupa primul pahar, USL a intrat din nou in nebunia suspendarii si nu se poate opri.

Sper insa ca aceasta aventura se va termina mai repede decat in 2007, fiindca azi avem o majoritate parlamentara care intelege riscurile unei astfel de actiuni profund nocive.

Presedintele Romaniei a reluat azi la Radio Romania Actualitati cateva dintre temele agendei politice ale momentului.

Tema reducerii numarului de parlamentari la 300 revine in discursul presedintelui, a doua oara in decurs de 3 zile (dupa interviul de luni de la TVR1). E limpede ca presedintele isi asuma mult mai clar acest obiectiv decat PDL. In conditiile politice actuale, conducerea PDL a decis probabil ca un pas mic inainte e preferabil blocajului, fiindca introducerea Parlamentului unicameral e imposibila fara acordul PSD si PNL pentru modificarea Constitutiei, iar reducerea numarului de parlamentari la maxim 300 a intampinat opozitia UDMR. Desi lucrurile par a merge spre formula cu 389 de parlamentari (300 deputati + 89 senatori), cred ca nu trebuie abandonata ideea celor 300 de parlamentari; dezbaterile in plen atunci cand se va discuta efectiv pe proiectul de lege ar putea oferi surprize placute.

Remarc de asemenea ca presedintele ridica din nou problema suspiciunilor de coruptie asociate cu PDL. Dezamagirea presedintelui nu pica bine PDL, dar si mai prost pica realitatea – faptul ca, din pacate, partidul devine asociat cu ideea de coruptie. Codul Etic e in aceste conditii un colac de salvare pentru partid si e pacat ca n-a fost promovat mai devreme. Cu toate astea, cel putin PDL demonstreaza vointa politica de a se disocia de problema coruptiei, lucru de care si PSD si PNL sunt departe. Opozitia striga in continuare ca problema coruptiei e doar la PDL si amageste electoratul cu faptul ca in USL nu e nicio problema din acest punct de vedere.

Desi merge in directia corecta (lucru care ca nu poate fi pus la indoiala), PDL face totusi pasi prea timizi sau prea lenti in aceasta directie. Cred ca trebuie sa fim mai hotarati si mai convingatori, fiindca atunci cand esti la putere lumea asteapta rezultate, nu justificari.

Folosindu-se de un pretext (dar fara un motiv serios), Victor Ponta a inceput razboiul cu Mircea Geoana, razboi din care PSD va iesi faultat indiferent de rezultat.

Daca Geoana ramane presedinte al Senatului, Ponta isi va fi demonstrat neputinta, bine-nteles dupa ce va fi tarat PSD si USL intr-un razboi intern de toata frumusetea. Daca Geoana pierde presedintia Senatului, ea va reveni cu siguranta unui senator al arcului guvernamental, deci Ponta va provoca PSD-ului si USL-ului pierderea singurei functii de varf detinute in stat. Sa arunci in aer propriile redute e probabil contributia geniala a lui Ponta la o noua teorie a politicii de opozitie.

Importanta in aceasta disputa nu e in primul rand atitudinea lui Geoana, ci cea a lui Victor Ponta. Un lider puternic ar fi incercat si ar fi reusit sa rezolve “problema Geoana” (daca exista o astfel de problema pentru PSD) intr-o maniera care nu afecteaza partidul pe care-l conduce. Ranchiuna si frustrarile personale l-au facut insa pe Ponta sa arunce in aer propriul partid, eventual sa riste o sciziune, doar ca sa se razbune pe Mircea Geoana. Pacatele lui Geoana? Probabil acela ca nu si-a prezentat omagiile in fata lui Che Guevara de Bucuresti plus scepticismul in fata geniului marelui lider al revolutiei useliste.

Daca face asa cu partidul pe care-l conduce, ma intreb cat de distructiv ar fi Ponta pentru Romania, daca va ajunge vreodata sa detina o functie importanta in stat?! Sper sa nu ajungem vreodata sa testam pe viu aceasta ipoteza.

Un vechi deputat, care a fost si prim-ministru si presedinte al Camerei Deputatilor, persevereaza in efortul de a decredibiliza initiativele  in legatura cu ridicarea imunitatii parlamentare. Politic vorbind, nu e de asteptat altceva de la Adrian Nastase, care are tot interesul ca Parlamentul sa ramana scut in calea justitiei.

Dar e total neelegant sa ataci o femeie (pe Monica Macovei) folosind in acest context aluzii sexuale cu scopul de a ridiculiza tema si a jigni pe cei care o promoveaza. Scuzele sunt necesare in acest caz, domnule Nastase!

Am asistat azi la mesajul regelui Mihai adresat Parlamentului, la fel cum au facut multi parlamentari, indiferent de culoarea politica.

Pentru mine mesajul a avut o semnificatie dubla: una sentimentala, fiindca bunicul meu, nascut in aceeasi zi cu regele, era monarhist si din pacate n-a avut sansa sa prinda un astfel de moment de reconciliere si una simbolica, fiind vorba de legatura cu trecutul istoric al Romaniei si cu dinastia regala.

Pe fond, discursul regelui a fost unul echilibrat, conciliant, neutru, cu toate ca in analiza problemelor tarii am observat o suprapunere cu abordarea celor care au facut invitatia.

Mi-a lasat insa un gust amar exploatarea total neeleganta  de catre USL a acestui moment. Vechi si infocati monarhisti din PSD (puneti voi ghilimelele), in frunte cu fostul presedinte Iliescu, s-au intrecut in laudarea prezentei regelui in Parlament, incercand sa capitalizeze imagine electorala de pe urma momentului.

E limpede ca USL face campanie electorala din orice, de la promisiuni desarte pana la acapararea imaginii regelui, iar asta trebuie sa fie pentru PDL un avertisment si un indemn sa se deschida mai mult, sa comunice mai intens cu oamenii pentru ca diferenta intre noi si ei e in favoarea noastra.

Adoptarea de catre Biroul Permanent al PDL a codului etic al partidului e un pas inainte in ceea ce priveste dezvoltarea culturii organizationale moderne in partid. Codul e explicit si sever, precizand atat abaterile posibile (21 la numar, majoritatea in legatura cu fapte sau suspiciuni de coruptie), cat si sanctiunile aferente.

Si e un moment care marcheaza, din nou, diferenta dintre PDL si partidele din USL in ceea ce priveste raportarea la problema corectitudinii in politica.

PDL, asa criticat cum este pentru unele dintre persoanele care au ajuns in functii publice, arata dorinta de a crea mecanisme reale pentru a promova oameni corecti si competenti si pentru a-i sanctiona pe cei asupra carora exista dovezi sau suspiciuni intemeiate de coruptie.

PSD si PNL, cu toata batalia lor retorica pentru integritate si impotriva coruptiei, raman in zona mocirloasa a coruptiei de partid. Teoria spune ca partidele se reformeaza mai mult in opozitie decat la putere, insa pentru PSD si PNL constatam ca teoria nu se verifica. Desi in opozitie, aceste partide nu sunt interesate in mod real de descurajarea si eliminarea coruptiei din propriile randuri, de parca ar fi compuse din clone ale Albei ca Zapada.

De aceea gestul PDL (care ramane sa treaca proba aplicarii practice) ar trebui sa constituie un model pentru PSD si PNL. Daca opozitia il ignora, vom sti cu certitudine ca isi doresc sa exercite o guvernare la fel de corupta precum cea din vremea lui Adrian Nastase.

Nu exista, cred, satisfactie mai mare pentru un parlamentar decat sa vada rezultatele palpabile ale eforturilor facute. Si ma refer atat la reusita promovarii unor proiecte de lege, cat si la sprijinirea concreta a colegiului in care a fost ales.

Am incercat acest gen de satisfactie la sfarsitul saptamanii trecute, cand am facut o vizita la Scoala nr. 23 si la Gradinita nr. 36 din cartierul Tiglari. Acestea sunt doua dintre institutiile de invatamant sibiene pentru care am reusit sa atrag fonduri in ultimii ani de zile in calitate de deputat de Sibiu. Si m-am bucurat sa vad rezultatele: scoli mai bine dotate, conditii mai bune pentru copii.

Vizita a inceput la scoala, acolo unde elevii invatau in cadrul programului “after school”. M-am intalnit din nou cu Denisa Schromm, cu sora ei Lidia si cu Antonia Lacatus, fetitele pe care le-am ajutat si le ajut ori de cate ori am ocazia. Ne-am bucurat cu toate de revedere si am promis ca o sa intalnim cat de curand. Si sper sa vad atunci un catalog plin de note bune. La gradinita, cei mici erau la ora de somn. Am aflat insa de la  doamnele educatoare cat de mult se bucura cei mici de noile dotari din gradinita lor.

In vizita facuta am avut ocazia sa o reintalnesc si pe Victorina Stan, coordonatoarea fundatiei Edelweiss, cu care am colaborat in campaniile de informare asupra cancerului de san si col uterin. E o doamna foarte activa si inimoasa, iar activitatea fundatiei pe care o conduce are un impact vizibil pozitiv asupra institutiilor scolare si a copiilor din tot Sibiul, nu doar din Tiglari.

A fost reconfortant sa vad oameni dedicati profesiei de dascal, implicati in rezolvarea problemelor cu care se confrunta. Oameni ca ei merita multumiri constante pentru daruirea si grija lor fata de copii.

Ne aflam intr-o perioada politica importanta pentru PDL. Suntem intr-o cursa contracronometru pentru a recupera pierderile electorale generate de masurile de austeritate ale anului 2010. Putem contabiliza victorii de etapa, putem contabiliza si esecuri, dar stiu ca am facut progrese. Am reusit sa transformam alegerile din 2012 dintr-o infrangere certa intr-o cursa stransa, care se va decide probabil la sprintul final.

Iar unul dintre atu-urile noastre a fost solidaritatea interna. Nu avem voie sa pierdem acest atu, mai ales acum, cand publicul vede limpede ce inseamna USL si cate conflicte interne exista atat intre partidele componente cat si in interiorul fiecaruia dintre partidele componente.

Cred de aceea ca disputele dintre asa-zisa veche garda si asa-zisul nou val dauneaza mult Partidului Democrat Liberal. Tinta noastra trebuie sa fie in primul rand USL, iar aspectele negative din PDL, acolo unde ele exista, trebuie discutate la nivel de principiu, nu la nivel de persoana.

PDL a stiut in mod inteligent, remarcabil, sa-i integreze pe toti membrii sai, indiferent de anul sosirii in partid. PDL a inteles ca solidaritatea interna e o resursa de baza in politica, ce poate compensa de multe ori si scaderile in sondaje si ostilitatea presei si erorile inerente ale actului de guvernare.

Cred in solidaritate interna, dupa cum cred si in critica lucida si onesta. Nu cred insa in atacuri demolatoare si nici in imbufnari zilnice.

PDL trebuie sa spuna STOP atacurilor interne si trebuie sa lucreze pentru succesul guvernarii si pentru redresarea electorala. Iar solidaritatea dintre noi ramane un bun indispensabil pentru atingerea ambelor obiective.

Pe masura ce aflam detalii despre cazul baschetbalistului american ucis la Giurgiu, ne indreptam spre concluzia ca viata lui putea fi salvata daca sistemul de sanatate functiona asa cum trebuie. Traumatismul suferit de tanarul american a fost foarte grav, insa procedurile medicale au fost lente, iar lipsa de preocupare si de dedicare au redus mult sansele de supravietuire ale lui Hardy Chauncey.

A fost deci un nou caz-test pentru sistemul medical, pe care din pacate acest sistem l-a picat. Din nou. Iar cazuri ca acestea sunt probabil in fiecare zi, doar ca nu au parte de o astfel de mediatizare: sute si mii de oameni au murit si mor cu zile in spitale in care ar trebui sa li se salveze viata.

Realitatea e ca sistemul de sanatate din Romania nu face fata situatiilor dificile. El exista si functioneaza tolerabil (repet, tolerabil, nu bine!) pentru cazuri obisnuite si pentru o populatie relativ sanatoasa. Orice situatie care supune sistemul la stres (cazurile grave, boli cronice ale unor intregi grupe de varsta) il face sa cedeze. Iar acest lucru e intolerabil.

Iar din cazuri precum cel de la Giurgiu vedem cat de mare e diferenta dintre sistemul de sanatate din Romania si cele din tarile occidentale. Si cat de mare e nevoia de reforma si dialog, pornind de la buna credinta si de la ideile tuturor, specialisti si oameni politici.

Cred de aceea ca reforma in sanatate trebuie sa fie discutata intr-un cadru larg si nepartizan, incercand sa facem cu totii ceea ce putem mai bine pentru a rezolva problemele.

E posibil ca opozitia sa ne arunce reprosul deja clasic: ce reforma putem concepe impreuna cu PDL si UDMR, care au inchis spitale? Raspunsul e: da, s-au inchis spitale, dar spitalul din Giurgiu nu era inchis, ba era probabil cel mai bun din judet si totusi lucrurile au mers prost. Trebuie sa intelegem ca suntem in aceeasi barca, iar daca nu rezolvam lucrurile impreuna si repede, opozitia care va deveni la un moment dat putere va fi obligata sa gestioneze un sistem medical si mai neperformant decat e azi.

Si un cuvant de final pentru medici si cadrele medicale: stiu si stim cu totii ca in sistemul sanitar se plateste prost, insa meseria de medic obliga enorm. Sunt in Romania medici foarte buni si nu degeaba aceia dintre ei care merg sa lucreze in Occident sunt apreciati si se integreaza rapid. Dar exista si nepasare, indolenta, iar in urma mediatizarii unor asemenea cazuri medicii ajung cu totii din pacate sa fie pusi in aceeasi oala. E important ca cel putin in cazurile critice (care sunt exceptia, nu regula), orice medic sa se mobilizeze puternic pentru a salva vieti. Daca nu poate face asta, atunci inseamna ca vocatia lui nu era asta, iar atunci ar trebui sa se reorienteze.

Situatia economica din Europa incepe sa fie ingrijoratoare. Sunt discutii serioase asupra monedei euro si asupra datoriilor foarte mari ale unora dintre statele acestei zone. Aceste probleme afecteaza indirect si Romania, de aceea prudenta politica si economica sunt in continuare extrem de importante.

Guvernul actioneaza asa cum trebuie, insa actiunile lui economice trebuie sa aiba un consens cat se poate de larg cel putin pe cateva puncte cheie. Fara un minim de consens si cu obstructii majore in calea unor politici economice sanatoase, prudente, riscam intoarcerea crizei si a masurilor de austeritate.

Eu cred insa ca Romania poate evita un nou val de austeritate printr-un “val” de responsabilitate al clasei politice.

Cred ca e important sa fie realizat un pact-cadru intre partidele parlamentare, patronate si centralele sindicale care sa previna intoarcerea crizei in Romania si a unor noi masuri de austeritate. Daca actionam preventiv, putem evita costuri ulterioare. Sunt cateva lucruri care pot face obiectul acestui consens: deficitul bugetar, nivelul investitiilor publice in economie, nivelul asistentei sociale. In interiorul unui astfel de consens, partidele, sindicatele si patronatele se pot apoi misca, continuand sa sustina formulele optime din perspectiva proprie.

Am trecut recent printr-o recesiune in lipsa unui acord de principiu al actorilor politici si sociali. Daca vom fi la fel de lipsiti de solidaritate ca in 2010, problemele economice si sociale vor fi mult mai greu de gestionat. Iar vina va apartine celor care vor refuza si a doua oara o mana intinsa.