Dupa ani de zile in care s-a scris despre tot felul de operatii estetice pe care le-as fi facut, a sosit momentul sa se scrie si despre faptul ca mi-as fi pus “inel pe stomac” pentru mentinerea siluetei.

Tin aici sa fac un autodenunt complet: da, este adevarat. Operatiunea a avut loc intr-o noapte cu luna plina, iar la acest ritual au participat si doua bufnite vorbitoare. Acest inel are culoarea violet si ma ajuta sa fac fata tuturor atacurilor energetice – si in special celor ale tabloidelor. Asta nemaipunand la socoteala faptul ca-mi mentine si silueta.

Sunt convinsa ca aceste dezvaluiri absolut senzationale vor genera rapid un val de interes din partea tabloidului Click.

Agentia Nationala de Integritate e o chestiune importanta pentru Romania si pentru relatia Romaniei cu partenerii occidentali. Sunt doua semnale care n-au cum sa ne scape. Primul e evocarea problemei ANI de catre insusi presedintele Comisiei Europene, Jose Barroso. Al doilea semnal este reactia Ambasadei SUA la Bucuresti. Simplu si neechivoc: ANI trebuie sa existe!

E destul de vizibil ca ANI nu e favorita clasei politice romanesti. Iar decizia Curtii Constitutionale da apa la moara celor care incearca de mult s-o discrediteze. Cu toate acestea, decizia CCR trebuie respectata, iar modul de functionare al ANI trebuie regandit. Solutii exista. ANI poate fi integrata intr-un minister (de exemplu cel al Finantelor); pana la urma, munca principala a ANI tine de controlul legalitatii averilor, iar in multe tari acest lucru intra in atributiile fiscului. Iar restrictionarea accesului public la anumite parti din declaratiile de avere ale demnitarilor (pentru a ne pune acord cu cele scrise in motivarea CCR) nu e o problema de fond.

ANI e o miza mare pentru Romania si pentru tarile partenere care au investit in consolidarea mecanismelor de lupta impotriva coruptiei. Alaturi de DNA, ANI este una dintre institutiile care ne ajuta sa avem o societate si o clasa politica mai curate. Si sa nu ne gandim ca asta se intampla peste noapte, ca sistemul nu reactioneaza. Ba da, el reactioneaza (vezi reteaua Catalin Voicu, construita in 20 de ani). De aceea aceste institutii trebuie sprijinite, iar presiunea publica in favoarea functionarii acestor institutii trebuie sa fie una permanenta.

Dar ANI e miza mare si pentru PDL. Fiindca PDL a fost si este partidul care si-a asumat cel mai transant obiectivul de a face functionale institutiile statului. Angajamentul reformist in zona justitiei ramane esential pentru credibilitatea noastra pe termen lung. E un avantaj istoric – asta e cuvantul – pe care-l avem in raport cu PSD (spunea candva Alina Mungiu Pippidi: celelalte partide au doar corupti, pe cand PSD are un sistem al coruptiei).

Merita sa luptam pentru ca Agentia Nationala de Integritate sa continue sa existe. Fiindca doar atunci ii vom putea combate pe cei care spun despre politicieni si partide: toti sunt la fel! Daca sustinem serios ANI, le vom putea raspunde: nu, nu toti sunt la fel!

Partidul Democrat Liberal este in fata unei dileme: fie tine cont de ceea ce a spus presedintele Traian Basescu (in aparitia TV de luni), fie merge inainte ca pana acum.

A merge inainte ca si pana acum are, cu siguranta, niste avantaje. Arata consecventa, nu strica echilibrele interne de partid si ne conserva buna imagine pe care o avem despre noi insine. Dar are doua mari dezavantaje: ne indeparteaza de realitate si fisureaza relatia cu presedintele.

A tine cont de ceea ce a spus presedintele inseamna sa schimbam niste lucruri. Si in partid, si la guvernare.

In partid, a schimba ar insemna sa regandim sistemul de vot pentru congres, transformandu-l intr-unul 100% uninominal – asta pe termen scurt. Iar pe termen lung, ar insemna sa sustinem puternic imbunatatirea culturii organizationale in PDL. Eu cred – asa cum cred si alti colegi – ca nu putem ramane un partid mare, cel mai mare din Romania, cu o cultura organizationala arhaica. In loc sa construim mecanisme institutionale democratice si deschise, noi parem a functiona inertial, ghidati de o persistenta cultura a supuseniei si a criteriilor neclare de promovare. Acestea sunt reminiscente ale unui partid mic, in care membrii urmaresc mici proiecte personale.

Iar a schimba lucruri legate de guvernare tine mult de implicare si comunicare. Nu doar premierul Emil Boc trebuie sa se implice, ci toti oamenii partidului din administratia centrala si locala. Ne trebuie solidaritate in sustinerea programului de guvernare, ne trebuie decizii bine fundamentate si argumentate, cu anticiparea tuturor consecintelor.

Si ne trebuie un program national de comunicare destinat unor categorii-cheie, asupra carora au impact legile promovate in aceasta perioada. Ma gandesc la categorii precum cadrele didactice, pensionarii (cu o atentie speciala pentru pensionarii militari), salariatii din sistemul bugetar. Comunicarea trebuie sa fie institutionala, ordonata, cu reguli clare, asigurata de persoane credibile si informate. Ne trebuie curajul de a ne sustine si explica propriile masuri, inclusiv pe cele nepopulare, fiindca le stim necesare. Explicand si comunicand cu oamenii, eliminam zvonurile si dezinformarile, convingem ca drumul propus e cel corect.

Ne trebuie deci o guvernare in forta, mai ofensiva, axata pe ideea ca facem ce trebuie si ca vrem ca acest lucru sa fie inteles de cat mai multi romani.

Ieri, grupurile parlamentare ale PDL s-au mobilizat asa cum trebuia si au respins in plenul Camerelor reunite raportul TVR pe anul 2008. Votul a atras in mod automat demiterea consiliului de administratie al Societatii Romane de Televiziune si a presedintelui-director general Alexandru Sassu.

E o victorie de etapa, mai mult decat oameni, trebuie schimbate insa legi si proceduri, depolitizarea TVR fiind un proces complex si de durata. Va asigur, ma voi ocupa in continuare de aceste lucruri.

Pana atunci, va trebui cat de curand sa propunem un nou presedinte pentru aceasta institutie, un presedinte mai bun. Indiferent cine va fi el (sau ea), cred ca trebuie sa fie un profesionist al presei, care sa fi demonstrat ca stie sa faca presa de calitate. Imi doresc deci sa avem un om priceput, dar si un om care sa tina televiziunea publica departe de jocurile politice. TVR trebuie sa ofere informatie relevanta, utila, impartiala si completa. In acelasi timp, TVR trebuie sa ofere educatie, cultura si divertisment de calitate. Iar viitorul sef al TVR trebuie sa aiba si abilitati manageriale, pentru a face fata situatiei economice grele in care se afla televiziunea publica. E nevoie de asemenea de o politica de resurse umane inteligenta, care sa premieze calitatea si sa penalizeze incompetenta.

Astazi putem demonstra ca PDL este un partid puternic, coeziv si eficient, un partid care se tine de propria agenda parlamentara. Pe ordinea de zi a Parlamentului se afla din nou votul in plen asupra raportului TVR pe anul 2008, raport deja respins in comisiile pentru cultura reunite.

Ne-am asumat ca partid depolitizarea TVR. E o batalie grea, o batalie pe care personal o port inca de acum 5 ani de zile. Trebuie sa dam o noua lege a televiziunii si radioului public, dar trebuie sa procedam si la schimbarea conducerii actuale a TVR, total supusa PSD.

Saptamana trecuta - atunci cand trebuia sa discutam tot situatia TVR - n-am reusit nici macar sa asiguram cvorumul de sedinta. Asemenea rateuri pun sub semnul intrebarii seriozitatea noastra. Indiferent de boicotul opozitiei, trebuie sa ne vedem de agenda proprie. Daca nu reusim, noi vom parea neputinciosi, pe cand ei vor parea doar obstructionisti. Judecati voi ce e mai grav in ochii oamenilor.

Sa nu ne fie teama (sau lene) sa ducem batalii mai dure la guvernare: de contat va conta aprecierea oamenilor, nu parerile opozitiei. Riscam sa suparam opozitia? Nu pentru ea guvernam, ci pentru cetateni. Pentru ei trebuie sa fim partidul care face, nu partidul care sta. Avem o agenda legislativa ce completeaza agenda guvernului si trebuie sa le sustinem pe amandoua cu egala hotarare. PDL nu inseamna doar guvernul si proiectele lui, inseamna si grupurile parlamentare si proiectele lor, inseamna si obiectivele noastre politice care se realizeaza prin mijloace parlamentare.

Aceasta agenda, in intregul ei, e tema noastra pe patru ani de zile. O indeplinim, vom fi apreciati si votati si in 2012. N-o indeplinim, vom fi considerati incapabili si de nevotat.

P.S. Ieri, Victor Ponta a dat un semnal previzibil, acela ca PSD va continua sa boicoteze depolitizarea TVR si sa-l sustina pe Alexandru Sassu. Un motiv in plus sa fim si mai energici in Parlament, sa punem capat mandatului Sassu in fruntea televiziunii publice. Astfel, ne vom demonstra eficienta in vointa de depolitizare a TVR-ului.

In aceasta saptamana este programat votul in plenul Parlamentului referitor la raportul de activitate al Societatii Romane de Televiziune pe anul 2008. Acest raport a fost respins luna trecuta in Comisiile pentru Cultura din cele doua Camere, in conditiile in care directorul general al SRTV, Alexandru Sassu, n-a fost prezent la sedinta comisiilor reunite, desi fusese invitat din timp.

Ma ocup de multa vreme de subiectul TVR, tinand cont ca sunt presedinta Comisiei pentru Cultura din Camera Deputatilor (functie pe care am ocupat-o si in prima parte a precedentului meu mandat de deputat). Am pledat constant pentru depolitizarea televiziunii publice si pentru profesionalizarea institutiei, avand si un proiect de lege bazat pe aceste principii. Sub mandatul lui Alexandru Sassu, televiziunea publica a functionat insa contrar principiilor mentionate.

De cand Alexandru Sassu a ajuns seful SRTV, televiziunea publica a fost treptat si cu metoda transformata in TVR-PSD. Din televiziune publica, TVR a devenit televiziune privata cu actionariat PSD. A fost introdus firul rosu intre Dorobanti si Kiseleff, iar Alexandru Sassu a indeplinit ordinele venite de la sediul PSD. Neutralitatea domnului Sassu in raport cu actorii politici a fost intotdeauna o fictiune, existand informatii despre mai multe intalniri intre Alexandru Sassu si Mircea Geoana, in special inaintea perioadelor electorale din anii 2008 si 2009. Se pare ca asemenea intalniri n-au incetat nici dupa decembrie 2009.

Alexandru Sassu a probat limpede in ultimele luni de zile ca e doar un om de casa al lui Mircea Geoana, incercand sa-i ofere patronului sau cat mai multe servicii in campania electorala pentru alegerile prezidentiale. Voi reaminti doar doua lucruri punctuale: abuziva transmisie in direct pe TVR2 a participarii lui Mircea Geoana la mitingul electoral de 1 decembrie din judetul Constanta si fuga SRTV de rolul de principal actor mediatic in dezbaterile prezidentiale. Pentru detalii, vedeti linkurile http://www.tolo.ro/2009/12/01/geoana-la-adamclisi-btl-faraonic/ ,  http://www.tolo.ro/2009/11/26/talpa-pe-tvr/ , dar si http://prezidentiale.evz.ro/emain/articolul/876473/Cum-a-tras-Geoana-presul-TVR-ca-sa-pice-dezbaterea–VIDEO

Si din punct de vedere financiar SRTV are probleme, inregistrand pierderi de zeci de milioane de lei noi in 2008, in timp ce audientele au scazut constant. Cu bugete mult mai mici, alte televiziuni inregistreaza aproape permanent audiente mai mari si au cote de piata mai bune.

Politica de resurse umane e si ea problematica, schemele de personal fiind umflate indirect prin plata unor colaboratori al caror numar ajunge sa-l concureze pe cel al angajatilor permanenti.

Sunt convinsa ca Parlamentul va respinge raportul de activitate al SRTV din 2008, ceea ce va atrage automat demiterea conducerii institutiei. E timpul sa inchidem capitolul Alexandru Sassu din istoria televiziunii publice si sa propunem o conducere mai buna, mai profesionista, mai corecta.

Grupul senatorial al Partidului Democrat Liberal a cerut revocarea din functie a presedintelui Senatului, Mircea Geoana. Poate fi justificata o asemenea decizie, fiindca Mircea Geoana a abuzat grav (si nu doar azi) de functia lui, renuntand la impartialitate si luand decizii care au favorizat – direct sau indirect – PSD. In plus, Mircea Geoana ocupa o functie care nu i se mai cuvine din punct de vedere moral. El si-a obtinut functia prin negocierile politice din decembrie 2008, in conditiile existentei coalitiei parlamentare PDL-PSD, coalitie care a fost abandonata de PSD in octombrie 2009. Moralmente, orice functie obtinuta de PSD dintr-o intelegere pe care a tradat-o nu i se mai cuvine.

Decizia revocarii lui Mircea Geoana - care poate fi, repet, corecta - era insa de competenta Biroului Permanent National al PDL. Decizia de a-l revoca din functie pe al doilea om din statul roman este un demers politic foarte important, cu consecinte pe termen lung. Pentru a fi luata o asemenea decizie, era nevoie, cred, sa se pronunte conducerea partidului – atat pentru a-i da greutate maxima, cat si pentru a analiza in detaliu argumentele pro si contra. Demersul nostru ar fi castigat in importanta si soliditate, iar efectul de imagine ar fi fost cu siguranta mai bun.

Suntem intr-o perioada a greutatilor economice si a masurilor impopulare. Iar ceea ce spunem si facem noi, PDL, la guvernare trebuie atent cantarit. Greselile ne costa, iar trasnaile ne fac rau de-a dreptul.

Lansarea de idei precum eliminarea unor alocatii sau impozitarea tuturor pensiilor sunt munitie excelenta pentru adversarii nostri si pietre de moara pentru guvernare. Asa ceva indeparteaza electoratul si arata ca nu suntem in stare sa adunam resurse la buget de acolo de unde chiar se poate, adica din stoparea risipei. In loc sa comunicam cu toate fortele masurile noastre pozitive, suntem ocupati sa reparam ceea ce s-a spus prost sau s-a inteles gresit. Daca nu ne schimbam rapid si radical comunicarea, vom ajunge sa fim definiti de adversari, iar lumea va incepe sa creada ca PDL = partidul taierilor de pensii, salarii si alocatii. Iar in timp ce noi vorbim de mere si pere pentru noua sigla pentru partid, alegatorii incep sa creada ca cel mai bine ni s-ar potrivi “foarfecele”.

Stiu ca unele trusturi de presa vor sa vada realitatea doar in negru, iar uneori vedem la aceeasi ora, pe doua televiziuni diferite, titluri apocaliptice identice. Dar daca-i mai ajutam si noi, aproape ca nu mai e nevoie de atacurile opozitiei.

Si apropo de opozitie, PSD a transmis recent un semnal pe care nu-l putem ignora. L-a ales presedinte pe Victor Ponta, care devine astfel primul lider al unui partid important din Romania care avea sub 18 ani la Revolutie. Ni s-a lansat o provocare importanta si avem nevoie de un raspuns politic pe masura. Sa facem buna guvernare e raspunsul standard al oricarui partid aflat la putere, dar asta nu va fi destul. Trebuie sa deschidem usile partidului, sa promovam mai mult figuri noi, oameni tineri. Eu una ma voi bate sa reusim.

De peste 10 ani de zile fac aproape saptamanal drumul Bucuresti– Sibiu.

Joia trecuta am plecat ca de obicei cu masina spre Sibiu si, cu toata marja pe care mi-am luat-o, am ratat emisiunea de la Antena 1 Sibiu, la care promisesem ca ajung. Cauza: starea foarte proasta a soselei dintre Pitesti si Dealul Negru. Desigur, producatorii emisiunii au scuzat absenta mea si sper ca acelasi lucru l-au facut si telespectatorii sibieni. Sunt cuprinsa de o stare de revolta cand vad ca un drum care acum un an era bun a ajuns sa fie plin de gropi, de parca pe acel tronson s-ar fi facut experimente cu napalm.

Iar lucrurile merg asa de ani de zile: drumurile se strica anual si se repara anual. Si aceleasi firme castiga in permanenta licitatiile pentru intretinere si fac aceleasi lucrari de proasta calitate, care se strica in scurt timp. Si sistemul functioneaza – insa in defavoarea contribuabilului. E revoltator sa vezi un drum ca Sibiu – Brasov (care a stat luni de zile in reparatii, ingreunand traficul) deja impracticabil pe unele portiuni dupa doar doua luni de iarna mai serioasa. Chiar nu suntem in stare sa facem un drum care sa tina macar 3 – 4 ani fara reparatii?! Fiindca tehnic e posibil, dovada tarile Uniunii Europene situate mai la nord decat Romania: au de obicei ierni mai grele, dar au sosele si autostrazi bune, pe care nu le repara an de an. Nu vreau sa ma gandesc ce ar inseamna ca iarna urmatoare sa fie la fel ca aceasta; probabil ca cele 7-8 ore de la Bucuresti la Sibiu vor deveni 10.

In medicina exista conceptul de malpraxis; intr-o forma sau alta, asa ceva ar trebui sa existe si în ceea ce priveşte drumurile publice. Oamenii pe mana carora sunt aceste drumuri ar trebui sa plateasca nu doar cu eventuale penalizari, ci chiar cu dreptul de a se mai ocupa de asa ceva. Exista si cadrul legislativ adecvat: firmele care nu au aviz de calitate pentru lucrarile din trecut nu mai pot participa la licitatii. E important insa ca legea sa se respecte, fiindca altfel banii publici vor continua sa fie risipiti.

Pe de alta parte, cu totii simţim nevoia presanta de a avea drumuri bune si moderne in Romania – drumuri nationale, drumuri expres, autostrazi. Suntem intr-o cursa pentru constructia de autostrazi, iar pentru asta avem la dispozitie nu doar bugetul de stat, ci si banii europeni, care presupun şi mecanisme mai stricte de control. Iar fondurile controlate mai strict ar putea fi lucrul de care are nevoie România.

Mai ales în contextul crizei, banii europeni devin practic singura soluţie pentru constuirea unei infrastructuri cu adevărat europene. De aceea, consider că trebuie focalizata toată atentia pe utilizarea acestor bani, pentru ca altfel, riscam sa ajungem de rasul Europei cu aceste gauri tot mai adanci in asfalt, si de ce nu, in banul public.

Vineri am participat la un moment deosebit in Sibiu: inaugurarea Compartimentului Spitalizare de Zi a Sectiei de Oncologie a Spitalului Clinic Judetean.

A fost un moment emotionant pentru mine, fiindca impreuna cu un coleg sibian, om de afaceri, am contribuit si eu la dotarile necesare. Am spus celor prezenti la inaugurarea de vineri ca gestul nostru este in primul rand un indemn la generozitate. Se stie ca bugetele alocate sanatatii sunt inca insuficiente, ca sistemul sanitar are nevoie de fonduri; cred de aceea ca donatiile private trebuie sa se inmulteasca iar oamenii care pot sa contribuie trebuie s-o faca. Pana la urma, fiecare dintre noi a trecut sau poate trece printr-un spital sau a avut o ruda apropiata internata; ne dorim de aceea ca in Romania sa existe conditii de spitalizare cat mai bune.

Pentru mine, sprijinul pentru dotarea Sectiei de Oncologie reprezinta o noua etapa din proiectele mele legate de sanatatea publica. M-am implicat in trecut in campaniile de prevenire a cancerului de col uterin si a cancerului mamar, am facut donatii de aparatura medicala si am sprijinit alocari suplimentare de fonduri pentru spitalele sibiene.

Am facut deci ceea ce, cred eu, fac toti parlamentarii care-si respecta mandatul: strang seturi de probleme din circumscriptii si folosesc parghiile aflate la indemana (solicitari de audiente la ministere, interpelari, initiative legislative, parteneriate cu oameni de afaceri sau persoane care doresc sa faca acte de caritate) pentru a gasi cai de rezolvare. Mai jos am postat cateva poze de la inaugurare, alaturi de medici.

Si vreau sa fac un apel la fiecare dintre voi, fiindca azi e prima zi din Postul Mare: daca puteti, incercati sa ajutati un om sau sa sprijiniti o cauza umanitara in urmatoarele saptamani.

Tot in weekend-ul trecut, sambata seara, Partidul Democrat Liberal Sibiu a organizat o petrecere de Valentine’s Day, numita PD-Love. Pot spune ca avem deja traditie, fiindca e al treilea an la rand cand o organizam! Petrecerea a avut loc in clubul Kapital, primele 100 de persoane au primit tichete gratuite de consumatie, iar toate cuplurile prezente au primit bratari personalizate cu textul Prin Dragoste Legati. S-a organizat si un concurs, la care cele 10 cupluri participante au avut de trecut mai multe probe hazlii. S-au dat desigur si premii: premiul I a constat intr-un week-end la Paltinis, premiul II - o cina la un restaurant din Sibiu, iar premiul III - doua bilete la Teatru Radu Stanca pentru piesa Pescarusul. Distractia a fost completata cu un spectacol de pantomima, dansuri indiene si french can-can, precum si cu un concert sustinut de Mario Bischin, un tanar foarte talentat aflat la inceput de drum in cariera muzicala.
Am fost prezenta impreuna cu sotul meu, Valeriu si cu colegi din PDL Sibiu. Atmosfera a fost excelenta, dupa cum puteti vedea din fotografii.