PDL: ce-a fost in 2011 si ce ne trebuie pentru 2012
Daca 2010 a fost un an greu pentru PDL, 2011 a fost unul mai curand confuz. Au fost lucruri bune, au fost si lucruri rele, dar dominanta mi s-a parut incertitudinea.
Trebuie spus insa ca marele castig al acestui an a fost stabilitatea guvernarii. Imi amintesc perfect temerile de la inceputul anului legate de pierderea majoritatii parlamentare; chiar si presedintele Basescu avertiza public ca exista acest risc. Guvernul a rezistat insa, ba chiar s-a intarit odata cu iesirea Romaniei din criza, iar majoritatea parlamentara a functionat bine. Acum chiar are perspective mai bune, tinand cont de alegerea lui Vasile Blaga in pozitia de presedinte al Senatului.
Daca din punct de vedere al activitatii guvernului si al functionarii legislativului am marcat progrese, din punct de vedere politic am planat in incertitudine. Da, am avut Conventia Nationala (tinuta in luna mai), care l-a reconfirmat pe premierul Emil Boc in fruntea partidului, a consolidat sprijinul PDL pentru guvernare si a produs o anumita innoire la varf. Ulterior Conventiei insa, partidul nu a facut saltul necesar si asteptat in organizarea interna si in efortul de apropiere de cetateni. Mai mult, agenda politica a partidului (legata de regionalizarea Romaniei, introducerea votului uninominal pur, reducerea numarului de parlamentari si modificarea Constitutiei) nu a inregistrat niciun progres.
De asemenea, nu s-a produs o consolidare ideologica a partidului. N-am apasat pedala ideologica suficient de mult si nu avem un electorat suficient de numeros si suficient de dedicat care sa ne sprijine in 2012. N-am reusit sa cream pentru simpatizantii nostri sentimentul ca au ceva important de castigat daca PDL castiga alegerile. N-am promovat in mod decis o agenda de centru-dreapta si am lasat impresia ca facem reformele fortati de realitati si nu impulsionati de convingeri.
Iar intrarea in anul electoral 2012 ne gaseste stagnand in sondaje. Suntem ca o echipa de fotbal care a intrat in repriza a doua, e condusa cu 4 la 2 si nu reuseste sa preia initiativa. In curand vom intra in criza de timp.
Cred ca ne aflam in fata unui calendar extrem de strans, iar amanarile sau nerealizarile vor avea consecinte electorale neplacute.
Problema regionalizarii trebuie transata rapid. La fel si chestiunea cu modificarea Constitutiei in vederea introducerii Parlamentului unicameral cu 300 de parlamentari. Daca nu reusim aceste lucruri in primele luni pana in primavara, devine contraproductiv sa mai vanturam aceste subiecte.
Trebuie de asemenea sa incepem chiar din primele zile ale lui ianuarie pregatirile pentru alegerile din 2012. Megascrutinul care comaseaza alegerile locale si parlamentare va fi foarte greu si nu mi se pare deloc prematur ca echipa nationala de campanie sa inceapa sa functioneze inca din ianuarie, iar echipele judetene sa fie create si ele foarte rapid.
Problema candidatilor pentru primarii nu sufera amanare. Sondajele trebuie incepute rapid, iar candidatii trebuie anuntati in judete pana la primavara, pentru a avea timp sa-si creeze notorietate. Nu cred ca trebuie sa intram in primavara fara sa stim candidatii pentru primarii si consilii judetene. Lasarea pe ultima suta a unui astfel de anunt e extrem de paguboasa (mai ales acolo unde PDL e in opozitie locala), tinand cont de faptul ca primarii si presedintii de consilii judetene se aleg intr-un singur tur.
De asemenea, cred ca pana in vara trebuie sa avem si candidatii pentru alegerile parlamentare, ceea ce presupune desigur transarea prealabila a modalitatii de alegere si a numarului parlamentarilor.
Mai presus insa de toate acestea, ne trebuie o ofensiva politica la toate nivelurile. Dinamism si mobilizare – acestea sunt preconditiile reusitei. Sper sa fim la nivelul propriilor noastre asteptari.