Dragi cititori,

Va cer ajutorul in cazul baietelului Adrian Roman din Sighisoara, in varsta de 9  ani, care sufera de autism infantil.

Am aflat povestea lui dintr-un e-mail primit recent. Daca doriti sa aflati mai multe despre acest caz, puteti intra pe http://www.adrianroman.webs.com/

Fiecare dintre noi poate face un gest de solidaritate umana, donand o suma de bani in contul: RO 98 RZBR 0000 0600 0360 5768 – lei, deschis la Raiffeisen Bank Sighisoara. Titular : Roman Daniel

Ca de obicei la deschiderea de an scolar, am incercat sa fiu aproape de copiii sibieni care intra in clasa intai.

Chiar daca de aceasta data nu am fost prezenta fizic alaturi de micii scolari (am mers cu baietelul meu la prima lui zi de gradinita), cativa colegi si colaboratori sufletisti m-au ajutat cu darurile pe care le pregatisem. Fiecare dintre copiii de clasa intai ai Scolii nr. 23 din cartierul Tiglari a primit cate un ghiozdan si cateva rechizite, impreuna cu urarile mele scrise de succese scolare.

In plus, am pregatit cateva cadouri pentru Denisa Schromm, o fetita de clasa a III-a aflata in plasament maternal, de care am fost alaturi inca din clasa I. Ma bucur sa vad ca are o evolutie scolara buna, ca e un copil cuminte si silitor – realitate datorata atat invatatoarei, cat si doamnei in grija careia se afla. Este important ca fiecare copil sa aiba sansa la educatie, sa fie sprijinit si incurajat, sa i se cultive dorinta pentru invatatura.

Stiu, pe de alta parte, ca nu e atata bucurie cata ar trebui la acest inceput de an scolar. Profesorii au nemultumirile lor, parintii o duc mai greu din cauza crizei economice. Dar aceste lucruri nu trebuie sa ne faca sa pierdem din vedere un lucru: invatatura ramane, indiferent de dificultati, cel mai mare dar pe care copiii il pot primi. Iar in Occident se considera ca invatatura este cea mai sigura cale pentru a micsora inegalitatile sociale; nu programele de asistenta sociala, nu cele de discriminare pozitiva, ci performanta scolara reuseste – in decurs de o generatie –  sa-i aduca la un nivel material mediu si peste mediu pe copiii proveniti din familiile mai sarace.

Sa fim deci solidari, fiecare dupa puteri, cu nevoia copiilor nostri de a invata.

Mai jos sunt cateva poze facute la scoala 23 din Tiglari.

Si in luna august am fost alaturi de o parte dintre sibienii care se confrunta cu grave probleme materiale. Am continuat proiectul pe care l-am lansat in luna iulie si pe care doresc sa il continui cel putin pana la sfarsitul acestui an.

Am declarat atunci, la lansarea proiectului, despre gestul acesta ca reprezinta un indemn la solidaritate. Lucrul extraordinar in legatura cu solidaritatea e acela ca ea aduce multumire si celor care primesc, si celor care ofera. Si ma bucur de fiecare data cand dau ceva si cand vad bucuria celor care primesc un ajutor. Am considerat prioritar pentru acest proiect oamenii in varsta, fiindca situatia lor e in multe cazuri foarte grea. Multi au pensii mici, sunt departe de copii (iar cand sunt aproape, de multe ori copiii au si ei copii, care au nevoie cu prioritate de bani si de ingrijire), sunt bolnavi si se simt abandonati. Pentru ei conteaza foarte mult, pe langa ajutorul material sau medicamente, o vorba buna. 

In cursul lunii august, zece familii de pensionari din municipiul Sibiu au primit alimentele de care aveau nevoie. Am fost ajutata de colegele mele (d-na Livia Sava, d-na Marcela Raulea, d-na Daniela Benga, d-na Maria Stefan si d-na Maria Antinie), carora tin sa le multumesc pentru sprijin.

Tot in august luna am oferit si o masa calda la cantina sociala a Bisericii Nasterea Domnului din cartierul Lazaret. S-au bucurat de acest gest 30 de persoane nevoiase din Sibiu.

Fata de ceea ce stiam din trecut, am aflat – cu bucurie – ca aceasta cantina sociala se bucura acum si de ajutorul unei fundatii elvetiene, numite “Papaghinos”. Sper in continuare ca si alti oameni cu posibilitati materiale sa vina in ajutorul celor mai nevoiasi dintre sibieni.

Pe de alta parte, am citit de curand ca avem de recuperat, ca natiune, in ceea ce priveste cultura solidaritatii organizate. Comparativ cu alte tari, in Romania sunt procentual mai putini oameni care dau bani organizatiilor de binefacere sau ii ajuta pe cei in nevoie. Vedeti linkul http://www.gandul.info/magazin/topul-celor-mai-generosi-oameni-ai-planetei-romanii-la-coada-clasamentului-7168421 Insa, ca orice lucru, si solidaritatea se invata. Cu cat mai multe exemple in spatiul public, cu atat mai bine.

Mai jos aveti cateva fotografii de la actiunile lunii precedente.
 

Pentru Victor Ponta, joaca de-a Fidel Castro si Che Guevara incepe din ce in ce mai mult sa arate ca o partitura proasta. Si periculoasa. Ponta e o caricatura de Che Guevara, nici nu cred ca a facut armata.

Cred ca Victor Ponta a sarit serios calul, desi conduce PSD de numai 6 luni. Cum altfel se poate explica faptul ca a aparut la conferinta organizata de PSD Constanta cu simboluri comuniste vizibile, in acelasi mod in care prietenul sau Radu Mazare o face de o buna bucata de vreme? Cum isi permite Victor Ponta sa vorbeasca despre rasturnarea prin forta a unei guvernari democratice intr-o tara membra a Uniunii Europene? E incredibil ca un lider politic al unui partid important al Romaniei poate sugera asa ceva.

Cred ca d-lui Ponta i s-ar cuveni o cura de istorie recenta. De exemplu o vizita la Muzeul de la Sighet, ca sa vada ceea ce niste purtatori de stele rosii ca si el au facut cu vreo 60 de ani in urma: batai, torturi, crime.

Nu Adrian Nastase sau Mircea Geoana sunt mostenitorii lui Ion Iliescu. Adevaratul mostenitor ideologic al lui Ion Iliescu este Victor Ponta. Daca Mircea Geoana si Adrian Nastase mai aveau cumva complexul PSD ca partid ex-comunist, Victor Ponta nu are niciun complex, ci dimpotriva, face parada de radicalism si cocheteaza cu ideile comuniste fara nicio problema.

Remanierea guvernamentala care s-a produs ieri a fost una semnificativa, cel putin sub aspect cantitativ. Optiunea mea a fost mai dura, dar remanierea este, fara discutie, un pas inainte, un lucru bun.

Iar remanierea a adus Sibiului un ministru, in persoana colegului Ion Ariton, desemnat ministru al Economiei. Si Sibiul si PDL Sibiu meritau un ministru si e bine ca acum il au.

Sper ca acest lucru va insemna pentru sibieni un sprijin mai semnificativ de la centru pentru diversele proiecte pe care le are judetul. Trebuie sa se cunoasca faptul ca avem un ministru, iar Sibiul trebuie sa fie ajutat cum n-a fost niciodata pana acum. E o mare responsabilitate pe umerii domnului Ariton si stiu ca va face eforturi sa implineasca asteptarile – la fel de mari – care exista in ceea ce-l priveste.

Pentru PDL Sibiu, desemnarea unui ministru din Sibiu inseamna o recunoastere de catre conducerea centrala a performantelor electorale din ultimele alegeri – parlamentare si prezidentiale. Dar inseamna si un sprijin pentru viitoarele alegeri; Partidul Democrat Liberal a dat un semnal sibienilor ca-i respecta, iar acest semnal are greutate si va conta.

Succes domnului ministru, iar Sibiului cat mai multe proiecte realizate!

Fiindca politica mare nu-i mai este accesibila, domnul Adrian Nastase se reprofileaza pe analiza politica. Si face acest lucru cu o morga (vorba vine) proprie antreprenorilor de pompe funebre. Nu-mi explic altfel de ce dl. Nastase tine sa compare actuala guvernare cu un cadavru politic.

Nu cred ca e treaba domnului Nastase sa se ocupe de guvernarea PDL; si nici nu cred ca-i face bine la ten, fiindca scenariile pe care le imagineaza sunt toate pesimiste.

Dar poate ca dl. Nastase e intr-o dispozitie generala proasta de cand votul Parlamentului a facut imposibila amanarea cu anii a proceselor prin ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate. Poate ca s-a intristat si poate, ca un bun analist ce este, dupa ce si-a imaginat impactul pe care aceasta schimbare l-ar putea aduce propriilor procese, l-a cuprins o paloare (cum sa zic) cadaverica…

Manifestul Comunist al lui Marx si Engels incepea cu urmatoarele cuvinte: o stafie bantuie prin Europa – stafia comunismului. Nu sunt total anacronice aceste cuvinte nici azi.  Dl. Nastase tine sa confirme ca politica e un spatiu in care si o stafie poate avea o viata infloritoare. Cel putin pana la pronuntarea justitiei.