Angajat in cele mai dure reforme din ultimii 20 de ani, guvernul actual are parte de valuri de critici. Criticile oamenilor afectati de scaderea veniturilor sunt de asteptat si de inteles. Venite insa din partea unora dintre vinovatii pentru situatia actuala, criticile seamana cu pensiile de stat de 100 de milioane – adica sunt nesimtite.

Varujan Vosganian e cel care a apasat “butonul rosu” in 2007, aruncand in aer sistemul de pensii si deficitul bugetar al Romaniei. Sub conducerea lui, Ministerul Economiei si Finantelor a permis – chiar a incurajat – o politica salariala si de pensii absolut fantezista. Anii de crestere economica 2007 si 2008 au fost astfel irositi, iar criza ne-a prins fara niciun fel de rezerve. Ne amintim cum sume ca cele din privatizarea BCR au fost aruncate iresponsabil in consum in loc sa mearga in investitii productive, iar cresterile salariale s-au decuplat total de productivitatea muncii din Romania.

Ministrul Varujan Vosganian a aplicat o filozofie similara jocului Caritas: marim salarii si pensii stiind bine ca nu vom avea din ce sa le platim la anul sau peste doi ani. Si, inevitabil, sistemul a sucombat in 2010, povara cheltuielilor bugetare devenind insuportabila si fiind necesare taieri dramatice.

Insa fostul ministru Varujan Vosganian – generatorul direct al unora dintre problemele actuale – e unul dintre criticii revoltati ai guvernului, depunand chiar cereri de incepere a urmaririi penale a premierului. Iar PNL il promoveaza in continuare ca purtator de mesaj pe teme economice, in loc sa-l ascunda intr-unul din sediile partidului. Fiindca ceea ce a facut Varujan Vosganian ca ministru e o rusine si ar trebui ispasit macar prin tacere. Indelungata.

Cel mai folosit cuvant al momentului e „solidaritate”. In absenta solidaritatii, nicio decizie de austeritate nu poate fi dusa la bun sfarsit, iar problemele Romaniei se vor agrava.

Pentru ca PDL sa ceara solidaritate, trebuie insa sa fie credibil. Iar credibilitatea nu se obtine daca ne facem ca facem. Oamenii vad ca la putere sunt unii politicieni care au afaceri – si chiar afaceri cu statul. E legal, dar cat de moral e? Putem cere solidaritate in austeritate atunci cand unii dintre noi sunt in primul rand solidari cu propriile afaceri?

Granita dintre politica si afaceri a devenit din nou neclara, la fel ca in perioada guvernarii PSD. Si e nevoie de clarificare – una similara cu cea propusa de Traian Basescu pe vremea cand era primar al Capitalei si presedinte al PD: ori afaceri cu statul, ori politica. Daca unii politicieni aflati la putere fac afaceri cu statul, aceste lucruri sunt grave si trebuie corectate.

Daca nu limpezim lucrurile aici (si nu numai aici), lumea o sa ne rada in fata cand vom mai pronunta cuvantul „solidaritate”. Daca mergem inainte fara sa schimbam nimic, vom pierde ascendentul pe care-l avem fata de PSD pe tema anticoruptiei si vom legitima opinii de genul „toti sunt la fel” si “toti fura”.

In concluzie, PDL e la o rascruce politica: a propus o serie de masuri dure, dar necesare. Masurile sunt corecte, dar asta nu-i destul pentru a aduce solidaritatea sociala. Fiindca solidaritatea vine inainte de toate din credibilitatea initiatorului. Sa nu ne subminam demersul distrugandu-ne credibilitatea si inchizand ochii la vulnerabilitatile legate de coruptie.

Trebuie sa demonstram ca ne preocupa serios viitorul Romaniei si rezolvarea problemelor de sistem ale Romaniei.

Ani de zile, PSD a tergiversat initiativele de depolitizare a TVR. In tot acest rastimp, cu complicitatea  acolitilor sai din PSD, dl. Alexandru Sassu  a dus serviciul public de televiziune pe marginea prapastiei.

Problemele financiare tot mai mari, politica de angajari discretionare si crearea de noi canale fara piata, intre multe alte probleme, au acutizat situatia serviciului public de televiziune.

 Acum, TVR a ajuns un colos cu picioare de lut.
 
TVR nu e doar o societate de televiziune. TVR inseamna mult mai mult pentru Romania. Este o institutie de cultura care a avut un rol extrem de important in formarea cetatenilor romani, de-a lungul multor generatii.

TVR trebuie salvata!

Varianta interimatului e o solutie. Nu stiu insa daca e suficient, pentru ca mandatul ar fi limitat si ar duce la o inghetare a starii de fapt pe o perioada de 6 luni.

Mai raman doua variante, dar cu o singura concluzie:URGENTA!

Pe lege noua sau chiar pe vechea lege, TVR are nevoie rapid de o conducere valida, cu putere deplina de decizie.

Institutul de Studii Populare continua misiunea autoasumata de a populariza valorile dreptei. O face de doi ani de zile cu seriozitate, organizand constant dezbateri incitante si fiind de asemenea o tribuna pentru membri ai PDL si pentru reprezentanti ai societatii civile dedicati valorilor dreptei.

Sambata, ISP si Fundatia Hans Seidel au venit si la Sibiu, organizand dezbaterea intitulata Doctrina populara – sinteza valorilor si principiilor dreptei. La dezbatere au participat Valeriu Stoica, Sever Voinescu, Catalin Avramescu si Cristina Traila, in timp ce eu, in calitate de gazda, am fost moderatoare. Interesul a fost mare, la dezbatere venind lideri sibieni ai PDL, simpatizanti ai ideilor populare, cadre universitare, jurnalisti.

A fost o dezbatere aprofundata, in care s-a discutat despre concepte si valori, dar si despre aplicabilitatea lor practica. Am constatat dorinta participantilor ca PDL sa-si asume mai clar (si mai ales in practica) valorile care ne definesc si care ne diferentiaza fata de stanga. Si, asa cum ati putut observa din presa, au fost si opinii foarte transante referitoare la actualitate – guvernare, comunicare de criza, responsabilitate politica a puterii si opozitiei.

Eu am avut o interventie legata de vechea mea tema – depolitizarea televiziunii publice, dar am vorbit si despre nevoia unor mass-media echilibrate, care sa informeze corect, nu sa distorsioneze si sa interpreteze in mod partizan.

Iata mai jos cateva fotografii de la dezbatere.

Ultimele doua saptamani au fost destul de agitate in ceea ce priveste televiziunea publica si radioul public. Au fost dezbateri in Senat pe noul proiect de lege pentru functionarea celor doua institutii. Au avut de asemenea loc discutii ale parlamentarilor cu sindicatele din cele doua institutii si cu reprezentanti ai diverselor ONG-uri.

 La discutiile la care eu am participat, am avut impresia ca e posibil sa avansam cu noul proiect de lege si sa ajungem la o intelegere intre toti actorii implicati. Din pacate, intr-o lume parca paralela, au avut loc dezbateri si intre PSD si o serie de entitati care declarau ca doresc modificarea legii. Impresia lasata in acest caz a fost ca dorinta declarata de amendare si imbunatatire a legii ascunde de fapt o dorinta de blocare.

Mircea Geoana, cel care invoca o asa-numita politizare mascata a TVR cu ajutorul ONG-urilor, vadeste o lectura cu totul ciudata a noului proiect de lege. Probabil ca asta e mentalitatea lui; la urma-urmei, el a facut deja pasi mari in anexarea TVR la PSD pe vremea cand se straduia sa devina presedintele Romaniei. Pare ca pentru PSD ar fi mai bine ca legea sa ramana neschimbata. Cine stie, poate ca spera intr-o iluzorie revenire la putere si vrea sa mentina TVR drept o goarna de partid, iar implicarea ONG-urilor le-ar spulbera planurile.

De ani de zile ma preocupa buna functionare a televiziunii si radioului public. Acum e un moment prielnic pentru a face pasi seriosi in directia depolitizarii si mi-as dori sa avansam cu adevarat in acest proiect, fiindca nu ma aflu in politica pentru a ma face ca fac diverse lucruri.

Din pacate, insa, la TVR se intampla acum lucruri grave. Se atribuie contracte fara licitatie, spargandu-se in sume mai mici achizitii de multe sute de mii de euro pentru care era nevoie de aprobarea Consiliului de Administratie. Se foloseste pretextul ca acum nu mai exista Consiliu de Administratie, dar realitatea ramane aceea ca banii publici sunt dati direct – posibil unei clientele ramasa agatata de TVR.

De aceea voi sesiza Curtea de Conturi si DNA, pentru a impiedica orice tentativa a lui Alexandru Sassu de a-si bate joc de banul public. In acelasi timp, cred ca e nevoie si de o alta masura: Alexandru Sassu sa fie indepartat rapid si complet din TVR. Sustin in continuare principiul depolitizarii conducerilor SRTV si SRR, insa gravitatea situatiei din TVR necesita fie numirea unui director interimar (cu mandat determinat, pana iese noua lege), fie numirea rapida a unui Consiliu de Administratie pe vechea lege. Intre timp, procesul elaborarii noii legi poate sa continue si sa se concretizeze la o data pe care o vom agrea in Parlament.

Daca opozitia doreste – “cu buna credinta” – un ragaz pentru discutii cat mai aprofundate, cat mai temeinice, sunt absolut de acord, cu conditia ca intre timp jefuirea banului public sa fie oprita.

Desi cunoscuta ca manifestare a luxului, moda poate fi si un vehicul pentru atingerea unor scopuri sociale. Acesta a fost rationamentul meu atunci cand am acceptat să prezint rochia prietenei mele, creatoarea de moda Galina, la Bucharest Fashion Week 2010.

Prezentarea mea a avut loc duminica seara, la inchiderea evenimentului. Iar banii obtinuti cu vanzarea rochiei pe care am purtat-o au fost donati pentru o fetita din Sibiu. O cheama Dominique Simionescu, e o fata talentata la muzica si-si va acoperi din acesti bani cheltuielile de participare la selectia nationala pentru festivalurile Mamaia Copiilor si Cerbul Copiilor.

Am vrut sa transmit astfel si un mesaj: mi-as dori ca oamenii din Romania sa fie mai receptivi si mai inventivi in sprijinirea talentelor. Un mic ajutor pentru un copil fara posibilitati ii poate deschide un adevarat drum in viata. Merita!

Mai jos, cateva fotografii.

Am fost vineri la deschiderea expozitiei de pictura, grafica si sculptura Muguri de Primavara, organizata la Centrul Cultural Habitus din Sibiu. A devenit o traditie pentru elevii de la Liceul de Arta din Sibiu sa organizeze aceasta expozitie, dar si pentru organizatia de tineret a PDL Sibiu s-o sprijine. In conditiile actualei atmosfere deculturalizante din societate sunt cu atat mai binevenite initiativele de sustinere a actelor culturale.

A fost deci un eveniment cultural de tinuta, elegant, frumos. Am simtit emotia copiilor, a parintilor si a profesorilor, cu totii dornici ca vernisajul sa fie reusit. Si a fost. I-am felicitat pe toti autorii lucrarilor si am si cumparat doua tablouri care mi-au placut mult. Emotionant pentru mine a fost si scurtul concert sustinut de elevii clasei de muzica a liceului, care mi-a amintit de anii mei de scoala, cand sustineam si eu concerte la pian si participam la diverse concursuri.

Pentru toti iubitorii de cultura sibieni (sau care se intampla sa treaca prin Sibiu in zilele urmatoare), e de spus ca merita sa vizitati expozitia. Iar daca va place ceva, nu ezitati sa cumparati, fiindca ii veti ajuta astfel pe copii sa-si cumpere materiale pentru noi creatii.

Mai jos aveti cateva poze de la vernisaj.