Dupa ani de zile in care s-a scris despre tot felul de operatii estetice pe care le-as fi facut, a sosit momentul sa se scrie si despre faptul ca mi-as fi pus “inel pe stomac” pentru mentinerea siluetei.

Tin aici sa fac un autodenunt complet: da, este adevarat. Operatiunea a avut loc intr-o noapte cu luna plina, iar la acest ritual au participat si doua bufnite vorbitoare. Acest inel are culoarea violet si ma ajuta sa fac fata tuturor atacurilor energetice – si in special celor ale tabloidelor. Asta nemaipunand la socoteala faptul ca-mi mentine si silueta.

Sunt convinsa ca aceste dezvaluiri absolut senzationale vor genera rapid un val de interes din partea tabloidului Click.

Agentia Nationala de Integritate e o chestiune importanta pentru Romania si pentru relatia Romaniei cu partenerii occidentali. Sunt doua semnale care n-au cum sa ne scape. Primul e evocarea problemei ANI de catre insusi presedintele Comisiei Europene, Jose Barroso. Al doilea semnal este reactia Ambasadei SUA la Bucuresti. Simplu si neechivoc: ANI trebuie sa existe!

E destul de vizibil ca ANI nu e favorita clasei politice romanesti. Iar decizia Curtii Constitutionale da apa la moara celor care incearca de mult s-o discrediteze. Cu toate acestea, decizia CCR trebuie respectata, iar modul de functionare al ANI trebuie regandit. Solutii exista. ANI poate fi integrata intr-un minister (de exemplu cel al Finantelor); pana la urma, munca principala a ANI tine de controlul legalitatii averilor, iar in multe tari acest lucru intra in atributiile fiscului. Iar restrictionarea accesului public la anumite parti din declaratiile de avere ale demnitarilor (pentru a ne pune acord cu cele scrise in motivarea CCR) nu e o problema de fond.

ANI e o miza mare pentru Romania si pentru tarile partenere care au investit in consolidarea mecanismelor de lupta impotriva coruptiei. Alaturi de DNA, ANI este una dintre institutiile care ne ajuta sa avem o societate si o clasa politica mai curate. Si sa nu ne gandim ca asta se intampla peste noapte, ca sistemul nu reactioneaza. Ba da, el reactioneaza (vezi reteaua Catalin Voicu, construita in 20 de ani). De aceea aceste institutii trebuie sprijinite, iar presiunea publica in favoarea functionarii acestor institutii trebuie sa fie una permanenta.

Dar ANI e miza mare si pentru PDL. Fiindca PDL a fost si este partidul care si-a asumat cel mai transant obiectivul de a face functionale institutiile statului. Angajamentul reformist in zona justitiei ramane esential pentru credibilitatea noastra pe termen lung. E un avantaj istoric – asta e cuvantul – pe care-l avem in raport cu PSD (spunea candva Alina Mungiu Pippidi: celelalte partide au doar corupti, pe cand PSD are un sistem al coruptiei).

Merita sa luptam pentru ca Agentia Nationala de Integritate sa continue sa existe. Fiindca doar atunci ii vom putea combate pe cei care spun despre politicieni si partide: toti sunt la fel! Daca sustinem serios ANI, le vom putea raspunde: nu, nu toti sunt la fel!

Partidul Democrat Liberal este in fata unei dileme: fie tine cont de ceea ce a spus presedintele Traian Basescu (in aparitia TV de luni), fie merge inainte ca pana acum.

A merge inainte ca si pana acum are, cu siguranta, niste avantaje. Arata consecventa, nu strica echilibrele interne de partid si ne conserva buna imagine pe care o avem despre noi insine. Dar are doua mari dezavantaje: ne indeparteaza de realitate si fisureaza relatia cu presedintele.

A tine cont de ceea ce a spus presedintele inseamna sa schimbam niste lucruri. Si in partid, si la guvernare.

In partid, a schimba ar insemna sa regandim sistemul de vot pentru congres, transformandu-l intr-unul 100% uninominal – asta pe termen scurt. Iar pe termen lung, ar insemna sa sustinem puternic imbunatatirea culturii organizationale in PDL. Eu cred – asa cum cred si alti colegi – ca nu putem ramane un partid mare, cel mai mare din Romania, cu o cultura organizationala arhaica. In loc sa construim mecanisme institutionale democratice si deschise, noi parem a functiona inertial, ghidati de o persistenta cultura a supuseniei si a criteriilor neclare de promovare. Acestea sunt reminiscente ale unui partid mic, in care membrii urmaresc mici proiecte personale.

Iar a schimba lucruri legate de guvernare tine mult de implicare si comunicare. Nu doar premierul Emil Boc trebuie sa se implice, ci toti oamenii partidului din administratia centrala si locala. Ne trebuie solidaritate in sustinerea programului de guvernare, ne trebuie decizii bine fundamentate si argumentate, cu anticiparea tuturor consecintelor.

Si ne trebuie un program national de comunicare destinat unor categorii-cheie, asupra carora au impact legile promovate in aceasta perioada. Ma gandesc la categorii precum cadrele didactice, pensionarii (cu o atentie speciala pentru pensionarii militari), salariatii din sistemul bugetar. Comunicarea trebuie sa fie institutionala, ordonata, cu reguli clare, asigurata de persoane credibile si informate. Ne trebuie curajul de a ne sustine si explica propriile masuri, inclusiv pe cele nepopulare, fiindca le stim necesare. Explicand si comunicand cu oamenii, eliminam zvonurile si dezinformarile, convingem ca drumul propus e cel corect.

Ne trebuie deci o guvernare in forta, mai ofensiva, axata pe ideea ca facem ce trebuie si ca vrem ca acest lucru sa fie inteles de cat mai multi romani.