In cele doua zile de cand a revenit in prim-planul atentiei mass-media, Victor Ponta a dat un semnal lipsit de echivoc despre mesajul sau in 2012. Ponta se pregateste sa fie combinatia Nastase – Iliescu la patrat: politicianism si lupta de clasa, dublate de tupeu si agresivitate.

Mai intai, Ponta a aratat clar ca e omul interesului de partid si nu al interesului national in chestiunea modificarii Constitutiei, reusind performanta ca intr-o singura zi (luni) sa aiba doua pozitii contradictorii pe acest subiect. Dimineata, in conferinta de presa a USL care anunta pozitiile Uniunii la inceput de an, a exprimat refuzul ritos de a mai participa la discutii pe aceasta tema, pentru ca seara – incercand sa interpreteze duios partitura interesului national – sa nu respinga aceasta ipoteza.

Apoi a aplicat o lovitura rapida clasei de mijloc din Romania, declarand ca indemnizatia maternala trebuie plafonata la salariul mediu pe economie. Cu alte cuvinte, daca o tanara mama are un salariu net de 3.000 sau 3.500 de lei (si deci contribuie la asigurarile sociale proportional cu aceasta suma), ea va primi de la PSD o indemnizatie lunara de circa 1.500 lei. E un avertisment dur dat de PSD si USL clasei de mijloc din Romania. Daca USL castiga alegerile, principalul perdant al unei astfel de guvernari va fi clasa de mijloc.

In fine, Ponta a revenit la tinta lui mai veche – Televiziunea Publica – anuntand deja epurarea jurnalistilor indezirabili imediat ce USL ar ajunge la putere. Iar asta a doua zi dupa ce fusese invitat la o emisiune pe TVR1, in care impolitetea si zeflemeaua au fost principalele lui argumente in discutia cu moderatoarea emisiunii.

Un guvern USL/Ponta la finalul acestui an ar fi un pericol pentru Romania.

Va doresc un An Nou cu mai multe bucurii si cu mai putine griji si suparari. Un An Nou in care sa vi se implineasca ceea ce va doriti, inclusiv ceea ce v-ati dorit pentru 2011 si nu s-a implinit inca.

Va doresc si imi doresc un an 2012 cu crestere economica, cu mai putine probleme sociale si cu mai multe motive de optimism pentru viitor.

Si am incredere ca noi romanii, indiferent de ceea ce pot crede altii despre noi sau de ceea ce uneori credem noi insine despre noi, putem sa fim mai eficienti, mai seriosi si mai solidari.

La multi ani pentru 2012!

Am auzit mai demult cand un copil a fost intrebat in ce zi e Craciunul. Raspunsul? Atunci cand oamenii zambesc mai mult si primesc cadouri.

Dragii mei, sa aveti parte de un Craciun linistit, cu zambete, cu bucurie si cu cadouri de la Mosul. Sa va bata la usa colindatori si sa fiti inconjurati de familie si prieteni. Craciun fericit!

Daca 2010 a fost un an greu pentru PDL, 2011 a fost unul mai curand confuz. Au fost lucruri bune, au fost si lucruri rele, dar dominanta mi s-a parut incertitudinea.

Trebuie spus insa ca marele castig al acestui an a fost stabilitatea guvernarii. Imi amintesc perfect temerile de la inceputul anului legate de pierderea majoritatii parlamentare; chiar si presedintele Basescu avertiza public ca exista acest risc. Guvernul a rezistat insa, ba chiar s-a intarit odata cu iesirea Romaniei din criza, iar majoritatea parlamentara a functionat bine. Acum chiar are perspective mai bune, tinand cont de alegerea lui Vasile Blaga in pozitia de presedinte al Senatului.

Daca din punct de vedere al activitatii guvernului si al functionarii legislativului am marcat progrese, din punct de vedere politic am planat in incertitudine. Da, am avut Conventia Nationala (tinuta in luna mai), care l-a reconfirmat pe premierul Emil Boc in fruntea partidului, a consolidat sprijinul PDL pentru guvernare si a produs o anumita innoire la varf. Ulterior Conventiei insa, partidul nu a facut saltul necesar si asteptat in organizarea interna si in efortul de apropiere de cetateni. Mai mult, agenda politica a partidului (legata de regionalizarea Romaniei, introducerea votului uninominal pur, reducerea numarului de parlamentari si modificarea Constitutiei) nu a inregistrat niciun progres.

De asemenea, nu s-a produs o consolidare ideologica a partidului. N-am apasat pedala ideologica suficient de mult si nu avem un electorat suficient de numeros si suficient de dedicat care sa ne sprijine in 2012. N-am reusit sa cream pentru simpatizantii nostri sentimentul ca au ceva important de castigat daca PDL castiga alegerile. N-am promovat in mod decis o agenda de centru-dreapta si am lasat impresia ca facem reformele fortati de realitati si nu impulsionati de convingeri.
Iar intrarea in anul electoral 2012 ne gaseste stagnand in sondaje. Suntem ca o echipa de fotbal care a intrat in repriza a doua, e condusa cu 4 la 2 si nu reuseste sa preia initiativa. In curand vom intra in criza de timp.

Cred ca ne aflam in fata unui calendar extrem de strans, iar amanarile sau nerealizarile vor avea consecinte electorale neplacute.

Problema regionalizarii trebuie transata rapid. La fel si chestiunea cu modificarea Constitutiei in vederea introducerii Parlamentului unicameral cu 300 de parlamentari. Daca nu reusim aceste lucruri in primele luni pana in primavara, devine contraproductiv sa mai vanturam aceste subiecte.

Trebuie de asemenea sa incepem chiar din primele zile ale lui ianuarie pregatirile pentru alegerile din 2012. Megascrutinul care comaseaza alegerile locale si parlamentare va fi foarte greu si nu mi se pare deloc prematur ca echipa nationala de campanie sa inceapa sa functioneze inca din ianuarie, iar echipele judetene sa fie create si ele foarte rapid.

Problema candidatilor pentru primarii nu sufera amanare. Sondajele trebuie incepute rapid, iar candidatii trebuie anuntati in judete pana la primavara, pentru a avea timp sa-si creeze notorietate. Nu cred ca trebuie sa intram in primavara fara sa stim candidatii pentru primarii si consilii judetene. Lasarea pe ultima suta a unui astfel de anunt e extrem de paguboasa (mai ales acolo unde PDL e in opozitie locala), tinand cont de faptul ca primarii si presedintii de consilii judetene se aleg intr-un singur tur.

De asemenea, cred ca pana in vara trebuie sa avem si candidatii pentru alegerile parlamentare, ceea ce presupune desigur transarea prealabila a modalitatii de alegere si a numarului parlamentarilor.
Mai presus insa de toate acestea, ne trebuie o ofensiva politica la toate nivelurile. Dinamism si mobilizare – acestea sunt preconditiile reusitei. Sper sa fim la nivelul propriilor noastre asteptari.

Sarbatorile Craciunului sunt deosebite si nimeni nu le asteapta cu mai mare bucurie decat copiii. De aceea am vrut sa ofer zilele trecute cateva cadouri de Craciun micutilor de la gradinita 17 din Sibiu.

Cu ajutorul colegilor am facut cateva pachetele cu jucarii si dulciuri, pe care le-am trimis celor mici. Bucuria a fost mare, asa cum e de fiecare data la copii atunci cand primesc daruri de sarbatori. Copiii au spus poezii, au cantat, au dansat si i-au coplesit pe cei prezenti cu energia si veselia lor. E intotdeauna emotionant sa vezi copii fericiti, copii carora le-ai adus o mica bucurie. Aveti mai jos cateva poze de la eveniment.

Tot ca parte a ajutorului pe care l-am dat in acest an de Craciun, am trimis cateva hainute si jucarii Denisei Schromm si Lidiei Brecu, doua fetite aflate in plasament maternal si pe care incerc sa le ajut ori de cate ori pot. Si imi pare bine sa spun ca ambele fetite invata bine si sunt cuminti.

Am vrut de asemenea sa nu treaca aceste sarbatori fara sa fiu alaturi de cateva sute de sibieni cu posibilitati materiale modeste. Tot cu ajutorul colegilor am identificat mai multe familii nevoiase din cartierele Tiglari, Lazaret si Broscarie si le-am trimis in weekend-ul care a trecut alimente si fructe. Stiu ca oamenii o duc destul de greu si ca sperantele de mai bine raman de prea multe ori neimplinite, dar o minima solidaritate, o mana intinsa, un gest de apropiere conteaza. Sper ca micile daruri primite sa le lumineze un pic sarbatorile.

Suntem in prag de Craciun si fac de aceea un apel catre voi toti: daca puteti sa ajutati cat de putin, nu ezitati s-o faceti. Bucuria Craciunului nu e deplina daca nu incercam sa aducem un zambet pe fetele celorlalti.

Va urez tuturor La multi ani pentru ziua de azi! De oriunde am fi, din Constanta, Cluj sau Sibiu, din Iasi, Alba Iulia, Bucuresti sau Chisinau, din Spania, Italia sau Canada, fiecare dintre noi simte romaneste in aceasta zi.

Avem motive sa fim mandri ca suntem romani si merita sa ne cinstim tara si istoria.

Sa ne bucuram deci de Ziua Nationala si sa incercam sa dam si altora aceasta bucurie.

La multi ani, Romania!

Coalitia de guvernare a dat ieri un nou semnal ca functioneaza bine, iar PDL a demonstrat ca ramane un partid unit si eficient. Alegerea lui Vasile Blaga in fruntea Senatului va contribui in mod cert la accelerarea procesului legislativ si la stabilitatea guvernarii in anul care va urma.

N-as petrece insa mult timp jubiland, fiindca pana la urma victoria de ieri e rezultatul direct al disensiunilor puternice dintre Ponta si Geoana. Am fructificat scandalul din PSD, ceea ce e foarte bine, iar acum mergem inainte.

Trebuie sa ramana insa in atentia noastra jocul USL in legatura cu suspendarea presedintelui Romaniei. Anticipez ca PSD si PNL vor reincalzi subiectul, lucru fata de care PDL trebuie sa aiba o reactie politica ferma si ampla. Parlamentarii PDL asteapta o reactie politica, o reactie in care sa folosim instrumentele aflate la dispozitia grupurilor noastre parlamentare. Eu am propus crearea unor comisii de ancheta pentru a cerceta diversele suspiciuni de coruptie legate de Victor Ponta sau Adrian Nastase. Daca exista idei mai bune, e bine sa fie lansate si apoi discutate in partid.

Mi se pare important sa preluam initiativa, nu sa asteptam sa fim pusi in defensiva de vanturarea subiectului suspendarii de catre USL. Si asa urmeaza 2-3 saptamani de dezbatere a bugetului, in care USL nu va pierde prilejul sa ne acuze ca saracim tara, ca nu oferim sanse de dezvoltare si alte asemenea lucruri care pot prinde in conditiile economice dificile de azi.

PDL are nevoie de o ofensiva politica puternica, care sa dea tonul pentru anul electoral 2012. Nu putem castiga fara sa fim ofensivi.

Ieri am participat la “Seara de veghe pentru martorele tacute”, un eveniment organizat de Asociatia pentru Libertatea si Egalitatea de Gen (A.L.E.G.) cu ocazia Zilei Internationale de Combatere a Violentei Impotriva Femeii. Am aprins o lumanare la fantana arteziana din centrul Sibiului si am stat de vorba cu cei prezenti la eveniment. Le-am felicitat pe doamnele din conducerea asociatiei pentru initiativa, pentru efortul de a aduce in atentia publicului o suferinta adanca, o suferinta care se petrece de cele mai multe ori in tacere.

A.L.E.G. a avut ideea ingenioasa si impresionanta de a plasa mai multe panouri de forma unor siluete feminine, pe care au fost scrise povestile unor sibience victime ale violentei domestice. Toate aceste cazuri prezentate sunt, din pacate, experiente triste ale acelor femei care nu au mai putut indura suferinta, fizica si psihica, provocata de partenerii lor si care au ales sa rupa tacerea, sa iasa din acel mediu al violentei, sa-si spuna povestea si sa caute ajutorul societatii.

Ma gandesc cu ingrijorare ca sunt insa mult mai multe femei care trec prin drame similare (uneori impreuna cu copiii lor) si care nu au curajul sa spuna ceea ce traiesc sau nu pot sa se desprinda de acel mediu nefast. Exista probabil teama sau rusinea de a nu fi judecate de prieteni, de rude, de colegi. Tuturor acestor femei trebuie sa le redam curajul, sa le spunem ca resemnarea nu e o solutie si ca societatea poate sa le ajute.

Semnale de alarma precum cel de vineri seara din Sibiu sunt absolut necesare. Prin astfel de gesturi vom ajuta – sper cat mai curand – ca violenta domestica sa fie considerata de intreaga societate drept o practica inacceptabila, in raport cu care trebuie intervenit rapid si hotarat.

Felicit asociaţia A.L.E.G. pentru initiativa de ieri si sper ca peste 1 an sau 2 ani vom constata ca atat in judetul Sibiu cat si la nivelul intregii tari numarul cazurilor de violenta domestica impotriva femeilor va fi mult mai redus.

Mai direct sau mai pe ocolite, diversi lideri ai USL admit ca demararea suspendarii presedintelui urmareste predominant efecte de imagine. USL stie ca nu are voturile necesare in Parlament si nici nu le va avea, dar a aruncat acest subiect pe piata si vrea sa-l tina o bucata de vreme pentru efecte de imagine.

Daca vorbim insa de astfel de „efecte speciale”, cred ca PDL are si el niste arme si poate anihila fara probleme jocul de-a suspendarea.

Ce-ar fi sa infiintam o comisie parlamentara care sa dezbata cazul Adrian Nastase? Si asa fostul premier se plange de hartuire din partea justitiei si de tratament incorect, de incalcarea drepturilor lui de cetatean etc. Cred ca ar fi interesant sa avem o comisie parlamentara care sa investigheze aceste lucruri si sa vada daca intr-adevar dl. Nastase este o victima a justitiei sau, dimpotriva, un protejat al ei. Cu siguranta am afla lucruri interesante din activitatea unei astfel de comisii.

Sau am putea infiinta o comisie parlamentara care sa investigheze sponsorizarea de 300.000 de euro pe care dl. Ponta ar fi primit-o de la dl. Vantu pentru servicii fictive prestate de clubul de raliuri al d-lor Ponta si Keleti.

Si mai exista o varianta: o comisie parlamentara pentru a vedea daca nu cumva PSD si PNL au incalcat Constitutia atunci cand au lansat ideea suspendarii presedintelui.

Daca e duel, duel sa fie!

Nu e nicio surpriza faptul ca PSD si PNL merg inainte cu tema suspendarii presedintelui.

Suprinzator ar fi fost sa se opreasca. Insa la USL asa ceva e imposibil. La fel ca o persoana cu probleme de bautura care nu se poate opri dupa primul pahar, USL a intrat din nou in nebunia suspendarii si nu se poate opri.

Sper insa ca aceasta aventura se va termina mai repede decat in 2007, fiindca azi avem o majoritate parlamentara care intelege riscurile unei astfel de actiuni profund nocive.