Grupul senatorial al Partidului Democrat Liberal a cerut revocarea din functie a presedintelui Senatului, Mircea Geoana. Poate fi justificata o asemenea decizie, fiindca Mircea Geoana a abuzat grav (si nu doar azi) de functia lui, renuntand la impartialitate si luand decizii care au favorizat – direct sau indirect – PSD. In plus, Mircea Geoana ocupa o functie care nu i se mai cuvine din punct de vedere moral. El si-a obtinut functia prin negocierile politice din decembrie 2008, in conditiile existentei coalitiei parlamentare PDL-PSD, coalitie care a fost abandonata de PSD in octombrie 2009. Moralmente, orice functie obtinuta de PSD dintr-o intelegere pe care a tradat-o nu i se mai cuvine.

Decizia revocarii lui Mircea Geoana - care poate fi, repet, corecta - era insa de competenta Biroului Permanent National al PDL. Decizia de a-l revoca din functie pe al doilea om din statul roman este un demers politic foarte important, cu consecinte pe termen lung. Pentru a fi luata o asemenea decizie, era nevoie, cred, sa se pronunte conducerea partidului – atat pentru a-i da greutate maxima, cat si pentru a analiza in detaliu argumentele pro si contra. Demersul nostru ar fi castigat in importanta si soliditate, iar efectul de imagine ar fi fost cu siguranta mai bun.

Suntem intr-o perioada a greutatilor economice si a masurilor impopulare. Iar ceea ce spunem si facem noi, PDL, la guvernare trebuie atent cantarit. Greselile ne costa, iar trasnaile ne fac rau de-a dreptul.

Lansarea de idei precum eliminarea unor alocatii sau impozitarea tuturor pensiilor sunt munitie excelenta pentru adversarii nostri si pietre de moara pentru guvernare. Asa ceva indeparteaza electoratul si arata ca nu suntem in stare sa adunam resurse la buget de acolo de unde chiar se poate, adica din stoparea risipei. In loc sa comunicam cu toate fortele masurile noastre pozitive, suntem ocupati sa reparam ceea ce s-a spus prost sau s-a inteles gresit. Daca nu ne schimbam rapid si radical comunicarea, vom ajunge sa fim definiti de adversari, iar lumea va incepe sa creada ca PDL = partidul taierilor de pensii, salarii si alocatii. Iar in timp ce noi vorbim de mere si pere pentru noua sigla pentru partid, alegatorii incep sa creada ca cel mai bine ni s-ar potrivi “foarfecele”.

Stiu ca unele trusturi de presa vor sa vada realitatea doar in negru, iar uneori vedem la aceeasi ora, pe doua televiziuni diferite, titluri apocaliptice identice. Dar daca-i mai ajutam si noi, aproape ca nu mai e nevoie de atacurile opozitiei.

Si apropo de opozitie, PSD a transmis recent un semnal pe care nu-l putem ignora. L-a ales presedinte pe Victor Ponta, care devine astfel primul lider al unui partid important din Romania care avea sub 18 ani la Revolutie. Ni s-a lansat o provocare importanta si avem nevoie de un raspuns politic pe masura. Sa facem buna guvernare e raspunsul standard al oricarui partid aflat la putere, dar asta nu va fi destul. Trebuie sa deschidem usile partidului, sa promovam mai mult figuri noi, oameni tineri. Eu una ma voi bate sa reusim.

De peste 10 ani de zile fac aproape saptamanal drumul Bucuresti– Sibiu.

Joia trecuta am plecat ca de obicei cu masina spre Sibiu si, cu toata marja pe care mi-am luat-o, am ratat emisiunea de la Antena 1 Sibiu, la care promisesem ca ajung. Cauza: starea foarte proasta a soselei dintre Pitesti si Dealul Negru. Desigur, producatorii emisiunii au scuzat absenta mea si sper ca acelasi lucru l-au facut si telespectatorii sibieni. Sunt cuprinsa de o stare de revolta cand vad ca un drum care acum un an era bun a ajuns sa fie plin de gropi, de parca pe acel tronson s-ar fi facut experimente cu napalm.

Iar lucrurile merg asa de ani de zile: drumurile se strica anual si se repara anual. Si aceleasi firme castiga in permanenta licitatiile pentru intretinere si fac aceleasi lucrari de proasta calitate, care se strica in scurt timp. Si sistemul functioneaza – insa in defavoarea contribuabilului. E revoltator sa vezi un drum ca Sibiu – Brasov (care a stat luni de zile in reparatii, ingreunand traficul) deja impracticabil pe unele portiuni dupa doar doua luni de iarna mai serioasa. Chiar nu suntem in stare sa facem un drum care sa tina macar 3 – 4 ani fara reparatii?! Fiindca tehnic e posibil, dovada tarile Uniunii Europene situate mai la nord decat Romania: au de obicei ierni mai grele, dar au sosele si autostrazi bune, pe care nu le repara an de an. Nu vreau sa ma gandesc ce ar inseamna ca iarna urmatoare sa fie la fel ca aceasta; probabil ca cele 7-8 ore de la Bucuresti la Sibiu vor deveni 10.

In medicina exista conceptul de malpraxis; intr-o forma sau alta, asa ceva ar trebui sa existe si în ceea ce priveşte drumurile publice. Oamenii pe mana carora sunt aceste drumuri ar trebui sa plateasca nu doar cu eventuale penalizari, ci chiar cu dreptul de a se mai ocupa de asa ceva. Exista si cadrul legislativ adecvat: firmele care nu au aviz de calitate pentru lucrarile din trecut nu mai pot participa la licitatii. E important insa ca legea sa se respecte, fiindca altfel banii publici vor continua sa fie risipiti.

Pe de alta parte, cu totii simţim nevoia presanta de a avea drumuri bune si moderne in Romania – drumuri nationale, drumuri expres, autostrazi. Suntem intr-o cursa pentru constructia de autostrazi, iar pentru asta avem la dispozitie nu doar bugetul de stat, ci si banii europeni, care presupun şi mecanisme mai stricte de control. Iar fondurile controlate mai strict ar putea fi lucrul de care are nevoie România.

Mai ales în contextul crizei, banii europeni devin practic singura soluţie pentru constuirea unei infrastructuri cu adevărat europene. De aceea, consider că trebuie focalizata toată atentia pe utilizarea acestor bani, pentru ca altfel, riscam sa ajungem de rasul Europei cu aceste gauri tot mai adanci in asfalt, si de ce nu, in banul public.

Vineri am participat la un moment deosebit in Sibiu: inaugurarea Compartimentului Spitalizare de Zi a Sectiei de Oncologie a Spitalului Clinic Judetean.

A fost un moment emotionant pentru mine, fiindca impreuna cu un coleg sibian, om de afaceri, am contribuit si eu la dotarile necesare. Am spus celor prezenti la inaugurarea de vineri ca gestul nostru este in primul rand un indemn la generozitate. Se stie ca bugetele alocate sanatatii sunt inca insuficiente, ca sistemul sanitar are nevoie de fonduri; cred de aceea ca donatiile private trebuie sa se inmulteasca iar oamenii care pot sa contribuie trebuie s-o faca. Pana la urma, fiecare dintre noi a trecut sau poate trece printr-un spital sau a avut o ruda apropiata internata; ne dorim de aceea ca in Romania sa existe conditii de spitalizare cat mai bune.

Pentru mine, sprijinul pentru dotarea Sectiei de Oncologie reprezinta o noua etapa din proiectele mele legate de sanatatea publica. M-am implicat in trecut in campaniile de prevenire a cancerului de col uterin si a cancerului mamar, am facut donatii de aparatura medicala si am sprijinit alocari suplimentare de fonduri pentru spitalele sibiene.

Am facut deci ceea ce, cred eu, fac toti parlamentarii care-si respecta mandatul: strang seturi de probleme din circumscriptii si folosesc parghiile aflate la indemana (solicitari de audiente la ministere, interpelari, initiative legislative, parteneriate cu oameni de afaceri sau persoane care doresc sa faca acte de caritate) pentru a gasi cai de rezolvare. Mai jos am postat cateva poze de la inaugurare, alaturi de medici.

Si vreau sa fac un apel la fiecare dintre voi, fiindca azi e prima zi din Postul Mare: daca puteti, incercati sa ajutati un om sau sa sprijiniti o cauza umanitara in urmatoarele saptamani.

Tot in weekend-ul trecut, sambata seara, Partidul Democrat Liberal Sibiu a organizat o petrecere de Valentine’s Day, numita PD-Love. Pot spune ca avem deja traditie, fiindca e al treilea an la rand cand o organizam! Petrecerea a avut loc in clubul Kapital, primele 100 de persoane au primit tichete gratuite de consumatie, iar toate cuplurile prezente au primit bratari personalizate cu textul Prin Dragoste Legati. S-a organizat si un concurs, la care cele 10 cupluri participante au avut de trecut mai multe probe hazlii. S-au dat desigur si premii: premiul I a constat intr-un week-end la Paltinis, premiul II - o cina la un restaurant din Sibiu, iar premiul III - doua bilete la Teatru Radu Stanca pentru piesa Pescarusul. Distractia a fost completata cu un spectacol de pantomima, dansuri indiene si french can-can, precum si cu un concert sustinut de Mario Bischin, un tanar foarte talentat aflat la inceput de drum in cariera muzicala.
Am fost prezenta impreuna cu sotul meu, Valeriu si cu colegi din PDL Sibiu. Atmosfera a fost excelenta, dupa cum puteti vedea din fotografii.

2010 e anul in care partidul va avea congres (Conventie Nationala), primul de la fuziunea din decembrie 2007 dintre PD si PLD. Se vorbeste mult despre ceea ce trebuie sa facem in PDL si, evident, despre reforma interna.

Nu trebuie sa ratam ocazia reformei pe care ne-o ofera Conventia Nationala! A merge la un congres cu ideea de a nu schimba nimic este gresit, iar pe termen lung pagubos. Un congres e un for de dezbatere a lucrurilor bune si a problemelor, a sanselor de viitor si a dificultatilor pe care le putem anticipa. Pentru a reusi pe termen lung, un partid trebuie sa stie sa faca schimbarile necesare atunci cand are ocazia, sa accepte ca intr-o structura politica lucrurile nu sunt niciodata perfecte si sa ia decizii de indreptare a greselilor si de prevenire a repetarii lor. Fiecare dintre colegii din PDL poate asterne pe masa o serie de lucruri bune si de lucruri mai putin bune in partid; totul e ca vocea partidului sa fie ascultata (nu doar auzita), prin urmare sa existe niste consecinte practice.

Cred de asemenea ca rezultatele viitoarelor alegeri depind de perceptia publica ce se construieste in 2010 si 2011 in legatura cu partidul. Iar aceasta perceptie cu privire la PDL e influentata de 5 factori:
• capacitatea de a gestiona provocarile derivate din criza economica;
• capacitatea de a comunica pe domeniile majore de reforma asumate de partid si guvern (educatie, infrastructura, sanatate, descentralizare);
• capacitatea de a utiliza eficient resursele umane din cadrul partidului;
• capacitatea de a recastiga ascendentul moral afectat de atacurile din 2008 si 2009;
• rapiditatea cu care revenim de la euforie la realism.

In continuare as vrea sa spun, pe scurt, ce cred eu ca NU AR TREBUI sa insemne reforma interna, respectiv ce AR TREBUI ea sa fie.

Reforma interna a PDL nu trebuie sa fie, cred eu, o lupta pentru putere in partid. Ca partid la guvernare intr-o situatie economica grea, PDL nu trebuie sa cedeze tentatiei disputelor interne. Unitatea partidului este un bun important, la care nu trebuie renuntat, fiindca unitatea asigura coerenta guvernarii. In plus, intr-un partid mare e loc pentru multi oameni, inclusiv pentru oameni cu opinii diferite.

Reforma interna a PDL nu trebuie sa fie o dezbatere care sa dea satisfactie mass-media, ci una care sa eficientizeze partidul. Deci obiectivele de reforma interna trebuie sa aiba legatura maxima cu anul electoral 2012 si cu intarirea fortei si capacitatii PDL de a guverna bine. Trebuie sa consolidam puternic fiefurile electorale si sa ne stabilim tinte realiste pentru a castiga – prin opozitie activa – in judete si municipii unde azi facem opozitie.

In fine, reforma interna din PDL nu trebuie, cred eu, sa-si propuna obiective de neatins pentru un partid de guvernamant. PDL trebuie sa echilibreze cu atentie continuitatea cu reforma, fiindca in mod realist un partid aflat la guvernare nu poate sa-si asume autoreformarea la un nivel similar unui partid proaspat intrat in opozitie.

Cat despre ceea ce ar trebui sa fie reforma in PDL, eu una cred ca ar fi de mers pe urmatoarele directii: consolidarea organizatiilor locale si judetene in perspectiva alegerilor din 2012, imbunatatirea mecanismului de selectie pentru promovarea in functii publice si de partid, consolidarea ideologica a PDL, activarea comisiilor de specialitate din partid si definirea unei platforme de colaborare a acestora cu Institutul de Studii Populare (think-tank-ul PDL), cresterea rolului parlamentarilor in deciziile politice la nivel judetean si national (sunt oameni alesi uninominal, au responsabilitati politice in colegiile lor atat in campanii cat si in afara lor), restructurarea organizatiilor interne ale partidului (tineret, femei, oameni de afaceri).

Pasi importanti se vor face in saptamanile urmatoare prin dezbaterile pentru modificarea statutului. Am si eu cateva propuneri pe care le voi face publice in curand.

La multi ani in 2010 si un an cat mai bun!

Ca de obicei la inceput de an, oamenii (si nu doar cei politici) isi definesc agenda de prioritati. Voi face si eu acest lucru, fiindca de luni incepe noua sesiune parlamentara.
Ma voi ocupa de cateva lucruri pe care le consider importante (iar pe unele dintre ele si urgente). Un prim lucru care ma va preocupa in 2010 in Parlament va fi reorganizarea televiziunii publice si a radioului public. E nevoie de o noua lege a TVR, iar numirile in functii de conducere trebuie facute obligatoriu pe o noua lege, daca vrem sa nu mimam depolitizarea si sa mergem cum s-a mers pana acum, inlocuind oamenii “lor” cu oamenii “nostri”. (Legea blocata la Senat azi diminueaza dramatic posibilitatile de politizare). De aceea voi sustine respingerea rapoartelor de activitate ale TVR pe 2008 si 2009, ceea ce duce si la demisia actualei conduceri.

In continuare, avem nevoie de o noua lege a arhivelor nationale si intentionez sa sustin un proiect de lege pentru promovarea principiilor de descentralizare in arhivele nationale si de acces rapid al cetatenilor la acestea.

Voi urmari de asemenea modificarea legii monumentelor istorice (cu protectie sporita pentru monumente, dar si cu diminuarea birocratiei pentru proprietarii de monumente). Voi depune o initiativa legislativa pentru desfiintarea conducerii politice a CNSAS, astfel incat acest consiliu sa functioneze ca o institutie de cercetare, cu deplina libertate pentru oricine doreste sa afle ce a insemnat fosta Securitate (inclusiv cu publicarea arhivei dosarelor pe internet).

In fine, dar la fel de important, am cateva lucruri de facut in circumscriptia mea electorala din municipiul Sibiu. Imi propun sa demarez proiectele pentru constructia/ renovarea de crese si gradinite, dar si sa avansam in finalizarea parcului din cartierul Vasile Aaron. Voi aduce de asemenea in atentia diverselor institutii ale statului cateva categorii de probleme ridicate de sibieni in audientele pe care le-am avut anul trecut la cabinetul parlamentar, in general legate de drepturi personale (probleme de retrocedari de case si terenuri sau de recalculare a pensiilor, ca sa dau doar doua tipuri de probleme existente). Si nu in ultimul rand voi continua cu actiuni sociale, de caritate, de sprijinire a oamenilor in nevoie, de implicare in viata comunitatii sibiene si nu numai.

Cam atat despre proiectele personale; voi avea ocazia cu siguranta sa dezvolt in cursul anului.

Maine voi scrie cateva lucruri despre Partidul Democrat Liberal – cum vad evolutia lui, ce cred ca ar fi bine sa faca in acest an si in anii ce vin.

Romania are un presedinte validat, iar incepand de azi si un premier desemnat, in persoana presedintelui PDL, Emil Boc.

Partidul Democrat Liberal isi asuma limpede guvernarea (desigur, in parteneriat cu UDMR, grupul independentilor din Parlament si minoritatile nationale), iar de performanta guvernarii va depinde atat viitorul Romaniei, cat si viitorul PDL.

Exista, cred eu, doua seturi mari de prioritati ale viitorului guvern. Primul set de prioritati sta sub semnul urgentei; al doilea sta insa sub semnul importantei extraordinare pentru viitorul institutiilor publice.

In primul rand cred ca sunt prioritatile legate de punerea pe picioare a economiei. Prognozele economice vorbesc despre faptul ca 2010 va fi un an de crestere economica in Romania (chiar daca aceasta crestere ar putea fi extrem de firava); e nevoie deci de masuri guvernamentale care sa sprijine cat se poate de mult revenirea economiei. Stimularea companiilor printr-o fiscalitate prietenoasa, continuarea eforturilor de stat de a pompa bani in economie (de la capitalizarea unor fonduri publice de garantare pana la simplificarea sau suplimentarea cofinantarii proiectelor cu bani europeni), colectarea mai buna a veniturilor la bugetul de stat sunt lucruri care trebuie facute. Sigur, unele masuri vor fi dureroase, impopulare. Nicaieri si niciodata nu e simplu sa fie facute sacrificii. Dar acestea sunt probabil inevitabile. Pana la urma insa, daca guvernul va fi ferm si va merge inainte facand ceea ce trebuie, rezultatele se vor vedea.

In al doilea rand, sunt prioritatile legate de reformarea statului, enuntate de PDL in campanie. Aici lucrurile sunt mai complicate. Daca primul set de prioritati poate intruni un consens (cel putin printre specialistii in economie), reforma statului nu e atat de usor de realizat. Pentru chestiunile legate de iesirea din criza, guvernul este principalul instrument. Daca el e hotarat si creativ, lucrurile pot avansa rapid. In ceea ce priveste reforma statului, Parlamentul are insa un rol esential. Aparatul bugetar a fost pus pe calea restructurarii prin legislatia promovata in septembrie, dar schimbarea Constitutiei e un lucru mult mai complicat. Iar fara schimbarea Constitutiei nu exista reforma reala a statului. Ma gandesc, de exemplu, la introducerea Parlamentului unicameral si la reducerea numarului de parlamentari. Vom reusi sa facem acest lucru, stiind ca PSD si PNL s-au opus ideii in ciuda sprijinului popular relevat de sondaje si ulterior confirmat la urne? Se va reusi oare descentralizarea reala, nu doar in educatie, asa cum afirma noua lege a educatiei, ci si in sanatate, agricultura, ordine publica, cultura? (Iar aici as mai face o adaugire: cautand consensul asupra marilor teme ale reformei statului, va trebui totusi ca PDL sa-si puna amprenta ideologica asupra politicilor publice guvernamentale. Ma gandesc, de exemplu, la managementul institutiilor de cultura in scopul valorificarii identitatii nationale sau la parteneriatul Stat-Biserica in domeniul asistentei sociale).

2010 e un an cheie pentru ambele seturi de prioritati. Nu stiu daca vom reusi (noi, clasa politica) in tot ceea ce ar trebui, dar sper ca PDL se va lupta cu 100% din energie ca sa reusim. Un eventual esec nu va putea fi scuzat - nici macar in conditiile opozitiei pe care o putem banui.

Curtea Constitutionala a validat azi realegerea presedintelui Traian Basescu. Gest logic si asteptat, in conditiile in care demersul de contestare al PSD n-a fost deloc intemeiat. Validarea pune capat astfel unui joc incorect al PSD, care viza delegitimarea presedintelui si crearea legendei ca Traian Basescu a fost reales prin frauda.

Cuvintele presedintelui de dupa validare arata ca acest al doilea mandat are ca obiectiv principal reforma statului, ideea principala a campaniei electorale a lui Traian Basescu. E de asemenea evident ca presedintele si-a propus o performanta mai buna in urmatorii 5 ani, pe baza experientei (si a erorilor asumate) din primul mandat.

La ceremonia de validare a rezultatului alegerilor l-am vazut pe presedinte emotionat si incarcat de responsabilitatea voturilor primite (mai multe chiar decat in urma cu 5 ani, ceea ce e in sine o performanta). Va fi desigur un mandat greu, poate totusi nu asa de greu precum primul, cand a trebuit sa coabiteze aproape 2 ani cu o majoritate parlamentara ostila, care a si incercat sa-l suspende din functie. Vor fi cu siguranta 5 ani in care presedintele va cauta sa colaboreze cu toate fortele politice si sociale pentru indeplinirea mandatului de reformare a statului roman. Sper ca responsabilitatea va domina, iar fortele care i s-au opus presedintelui in campanie vor alege cooperarea in locul conflictului – cel putin pentru a construi o platforma minima de consens necesara pentru a continua schimbarea in bine a tarii.

Eu personal consider ca victoria presedintelui Traian Basescu pe 6 decembrie 2009 este atat victoria lui personala in lupta cu o coalitie foarte puternica si foarte agresiva, dar este de asemenea si victoria proiectului politic numit Partidul Democrat Liberal. Solidaritatea pe obiective dintre presedinte si PDL a fost esentiala pentru succesul in alegerile prezidentiale. Iar victoria din 6 decembrie face din PDL cel mai de succes proiect politic al dreptei romanesti din ultimii 20 de ani. E o mare responsabilitate pentru PDL si un moment pe care Partidul Democrat Liberal trebuie sa-l valorifice cat poate de bine, in primul rand prin situarea in fruntea reformelor de care Romania are nevoie.

Majoritatea a ales. Si a ales bine! A ales proiectul Traian Basescu. Adversarii presedintelui ii imputa multe, dar si ei sunt, cred, obligati sa admita un lucru: acela ca presedintele si-a folosit functia pentru a misca lucrurile in Romania (referendumul validat pentru Parlament unicameral e cea mai recenta dovada). S-a vazut clar ca oamenii au apreciat stradaniile presedintelui Basescu.

Sunt bucuroasa pentru victorie, si sunt mai ales bucuroasa pentru ca sibienii au votat masiv pentru Traian Basescu (peste 61% in judetul Sibiu si peste 57% in municipiul Sibiu). A fost o foarte lunga noapte a alegerilor, cu multe emotii, dar totu-i bine cand se termina cu bine! Colegii din PDL Sibiu s-au mobilizat extraordinar, iar echipa noastra a facut un scor foarte bun!

Cred ca victoria nationala a presedintelui Traian Basescu arata un lucru limpede: in alegeri este important cati cetateni te sustin, nu cate partide sau cati oameni politici ai in spate. Cred ca realegerea presedintelui Traian Basescu reprezinta mandatul cetatenilor pentru continuarea reformei statului (prin eficientizarea functionarii aparatului de stat, prin introducerea Parlamentului unicameral si reducerea numarului de parlamentari), dar si pentru formarea rapida a unui guvern stabil, capabil sa lupte pentru iesirea din criza economica.

Multumesc in primul rand sibienilor din colegiul meu electoral (colegiul 2 din municipiu Sibiu), iar apoi tuturor sibienilor si romanilor care au mers la vot si l-au votat pe presedintele Traian Basescu. Cred de asemenea ca voturile exprimate pentru contracandidat trebuie si ele respectate, chiar daca in democratie majoritatea decide.

Mai jos aveti cateva poze din ziua votului!

Stiu ca acest blog este citit de simpatizanti ai PDL, de oameni care ma simpatizeaza pe mine personal si care m-au votat la alegerile de acum un an, de prieteni, de cunoscuti sau de sustinatori ai ideilor de centru-dreapta in Romania.

In turul 1 al alegerilor prezidentiale, Traian Basescu s-a aflat pe primul loc in tara, chiar daca la o distanta destul de mica de urmatorul clasat. In judetul Sibiu, victoria lui a fost insa  detasata  – circa 45%. Reteta acestei victorii in Sibiu a fost destul de simpla: discutii directe cu oamenii, fata-n fata. Am purtat asemenea discutii impreuna cu colegii, cu sustinatorii nostri pentru ca numai asa putem sparge blocajul si manipularea din aproape toata mass media. 

Dragii mei, dupa cum vedeti (in aceste zile chiar mai limpede decat oricand), presedintele Basescu are parte de inscenari si atacuri dure in presa centrala. Ceea ce spune el, cu o singura voce, e coplesit de alte 5,7 sau 10 voci, care vin sa-l atace, sa-l defaimeze, sa-l desfiinteze. Nu mai exista niciun fel de cod deontologic pentru multa lume din presa centrala, nu mai exista niciun fel de obligatie de a verifica o stire din cel putin doua surse (ambele credibile). E o goana dupa bombe de presa anti-Basescu, dupa actiuni de desfiintare a presedintelui.

Stiu insa ca sunt milioane de romani care-l vor in continuare pe Traian Basescu presedinte. L-au votat in turul 1 si vor sa-l voteze – in numar si mai mare – in turul 2. Lor trebuie sa le transmitem mesajul nostru in mod direct, din casa-n casa. Daca oamenii vor vedea ca sunt si altii ca ei, multi si hotarati, care merg cu Traian Basescu fiindca asa considera ca e bine, nicio forta mediatica sau politica nu poate opri victoria noastra pe 6 decembrie.

Dragii mei, stim ca ceilalti au totul. In spatele candidatului Mircea Geoana s-au incolonat 4-5  conduceri de partide, aproape 70% din Parlament, trusturi media foarte puternice, oameni de afaceri foarte puternici, masinarii de partid foarte puternice. Au dat joc un guvern, au respins un al doilea si l-au blocat pe al treilea. Au ascuns rezultatul referendumului si nici n-au de gand sa-l ia vreodata in seama. Ei au aproape totul. Un singur lucru insa nu au: NU AU DREPTATE. Eu cred ca noi, cei care l-am votat si care-l sustinem pe Traian Basescu, noi suntem majoritatea morala in aceste alegeri. Ei, cei care-l vor distrus si desfiintat pe Traian Basescu, au construit doar un val de ura pe baza caruia spera sa-l infranga pe presedinte. Sa nu-i lasam!

Va rog pe fiecare dintre voi, acolo unde sunteti, sa ajutati cu putinul pe care-l puteti face pentru ca ei sa nu reuseasca. Daca puteti trece pe la sediile PDL sa luati niste pliante si sa puneti in cutiile postale de pe scara voastra, va rog s-o faceti. Daca va intalniti cu prieteni si cunoscuti si vorbiti despre aceste alegeri, va rog sa spuneti ce ganditi. Daca vedeti oameni care-l ataca pe presedinte, va rog sa vorbiti si sa spuneti ca multi oameni gandesc altfel. Daca puteti si aveti timp sa faceti campanie in mod activ si organizat pentru presedinte Basescu, va invit la sediile PDL ca sa aflati cum puteti da o mana de ajutor.

Si va rog nu uitati un lucru: pentru ca lucrurile rele sa reuseasca e nevoie doar ca oamenii buni sa nu faca nimic. Va rog sa faceti ce puteti – ca sa aiba succes varianta mai buna pentru Romania.

Va multumesc.