Interviu acordat de Raluca Turcan revistei Pulsul sibian – octombrie 2008

 

 

A face campanie din uşă-n uşă e o formă de respect pentru oameni. Nu poţi să le ceri votul dacă nu faci efortul de a merge la ei, pe străzile lor, în blocurile şi în casele lor. Iar votul uninominal este un vot extrem de personal. E vorba de oameni care votează alţi oameni. Şi oamenii nu vor vota pe cei pe care nu-i cunosc, care n-au avut bunăvoinţa să vină la ei, să le afle în mod direct problemele şi să le vorbească despre soluţii.

Ştiu că sunt încă mulţi politicieni din România care fac campanie din birou şi care n-au călcat niciodată prin cartiere. Acest tip de politician va dispărea în timp. Eu n-am crezut niciodată că un om politic e undeva în nişte sfere înalte, iar cetăţenii sunt prea jos pentru a da mâna cu ei sau a sta de vorbă cu ei faţă-n faţă.

Reacţiile au fost aproape în totalitate pozitive. Oamenii văd că te preocupă situaţia lor şi asta le dă încredere că se poate schimba ceva în politică.

 

Le menţionez pe cele mai recente – cartierele Lazaret, Broscărie şi Vasile Aron. În fiecare dintre aceste cartiere am stat de vorbă cu zeci de oameni şi am strâns sute de mâini. Şi voi continua turul cartierelor din colegiul meu electoral, din jumătatea de est a Sibiului, până ce voi ajunge în fiecare dintre ele. Sibiul înseamnă oamenii săi, iar aceşti oameni stau în Vasile Aron, în Terezian, în Guşteriţa, în Trei Stejari etc.

 

Sibienii sunt bine informaţi şi fac diferenţa între ceea ce poate face un parlamentar şi ceea ce intră în atribuţiile primăriei. Eu nu le-am făcut oamenilor promisiuni deşarte – legate de asfaltarea străzilor, de exemplu. E clar că un deputat nu poate să asfalteze străzi – asta face primarul. Le-am vorbit însă oamenilor despre alte aspecte.

Sibienii cu care am vorbit sunt foarte preocupaţi de problemele legate de educaţie şi sănătate. N-am întâlnit nicio mamă care să nu-mi spună că ideea înfiinţării Oficiului pentru Protecţia Drepturilor Pacienţilor e foarte bună. Tot aşa, oamenii vor grădiniţe şi creşe pentru copii, în locul celor care s-au retrocedat în ultimii ani. Un deputat poate să ajute aici, poate să umble la guvern şi la ministere şi să-i tragă de mânecă pe cei de acolo, să le spună că sibienii au nevoie de astfel de lucruri.

 

E de precizat un lucru: eu n-am fost trimisă la Moscova, aşa cum au fost trimişi în trecut studenţii români. Eu am avut o şansă de a studia în străinătate şi am profitat de ea. Dacă aş fi găsit o bursă la Roma sau la Londra, acolo m-aş fi dus. Dar am găsit una la Moscova şi m-am dus acolo. Şi nu regret, pentru că am învăţat multe lucruri într-un spaţiu cultural foarte bogat. Cultura rusă este o cultură mare, la fel cum e şi cea franceză sau italiană.

 

Din punctul de vedere general, cea mai mare problemă este cea a nivelului de trai. Sibienii au aceeaşi problemă ca şi ceilalţi români – au venituri încă mici pentru o ţară membră a Uniunii Europene. De aceea, Partidul Democrat Liberal şi-a stabilit ca scop principal al guvernării atingerea nivelului mediu de trai din Uniunea Europeană. Evident că acest lucru nu se poate face într-un singur mandat, dar trebuie să facem progrese mari în următorii 4 ani.

Specific pentru Sibiu sunt problemele educaţiei şi a sănătăţii. Trebuie construite şi modernizate instituţii de învăţământ – în primul rând grădiniţe şi creşe. Şi mai trebuie făcut un nou spital judeţean – o promisiune pe care guvernul Tăriceanu a făcut-o sibienilor şi nu a onorat-o. Şi nu în ultimul rând, trebuie rezolvată problema şoselei de centură a oraşului, care stagnează de ani de zile.

 

Cred că am tinereţea, energia şi apropierea de oameni care să-mi permită să le câştig încrederea şi voturile. Lupta mea e să conving cât mai mulţi sibieni că pot să mă bat cu succes pentru ei. Şi cred că am mari şanse, pentru că PDL va fi cel mai puternic partid din viitorul Parlament, iar premierul propus de PDL – dl. Theodor Stolojan – este cel mai potrivit pentru a ţine frâiele economiei româneşti.